The Last Nuclear Bomb Memorial

Drăgan Dragomir este arhitect din 2003 și conduce propria firmă DCXS Architecture din 2006. Este o persoană activă social și cultural. Drăgan Dragomir a obținut nominalizări și premii în arhitectură dezvoltând în paralel pasiunea pentru grafică, unde în urma invitațiilor la saloane locale sau internaționale, a obținut premii pe proiectele depuse. În cadrul activităților firmei de arhitectură, adăugă editarea și tipărirea de albume de grafică, și din 2013, publică seria de albume TDB/Terapie de Basm, cu care participă frecvent la EECC/ East European Comic Con la București. Îmbină util cele două pasiuni creând o personalitate particulară pentru DCXS Architecture, firmă care activează la nivel național și european, având parteneri de prestigiu din Franța si Regatul Unit. Particularitățile, istoricul si rezultatele obținute ajută și în cadrul carierei academice unde activează ca și cadru asociat sau titular, în cadrul corpului profesoral al Facultății de Arhitectură și Urbanism din Timișoara începând cu 2005. În acest context, în 2018 este ales președinte al filialei Timiș a Ordinului Arhitecților din România. Apropierea de patrimoniu, prezervarea și promovarea valorilor uitate, dezvoltă o serie de practici studențești pe care le organizează la Sebeș, în județul Alba, de unde este originar. Acestea se concretizează sub forma studiu doctoral pentru care în 2020 i se acordă titlul de Doctor în Arte Plastice, pe o tema care include restaurarea și protejarea patrimoniului construit.

Când ești în întuneric și găsești lumina s-ar putea să fii deja pe partea cealaltă. Prezentul proiect este propunerea dcxs architecture pentru concursul international The Last Nuclear Bomb Memorial aflat la ediția a 3-a. Concursul a fost unul conceptual fără text explicativ, plansa trebuind să vorbească de la sine. Soluția a venit similar când piesa audio potrivită a provocat imaginația și a încurajat pașii în compunerea ideii. Am ales o narațiune grafică prin care să explicăm conceptul, fără cuvinte. Mesajul este unul de avertizare și conștientizare a situației globale pe subiectul și tema concursului. "What if"-ul dat este lăsat să fie descoperit, pas cu pas, în cele 9 căsuțe ale narativului. Căsuțele la rândul lor fac un cover subiectiv după piesa relevantă menționată anterior lansată în mijlocul ultimului război rece. Cheia, chiar dacă independenta și nu neapărat necesară înțelegerii conceptului, e simbolică, fiind așezată în cele nouă căsuțe ca nouă silabe sau note muzicale, preluate și ar trebui să confirme si să lase doar un zâmbet amar, o dată desccifrată. Locul memorialului, amplasat într-un siloz nuclear dezafectat atrage vizitatorul și îl include în instalație, lăsându-l să descopere pas cu pas scenografia creată și inevitabil lumina pe care pășește. Conștientizarea realității de dincolo, din partea cealaltă, propusă, ajută la perceperea radical diferită a realității în care exiști. “What if “… Dacă ești deja dincolo … ?