Sunt Ioana Afloarei, absolventă a Facultății de Arhitectură și Urbanism din Cluj-Napoca, și în prezent profesez ca arhitect stagiar în același oraș. Pe parcursul anilor de studiu, am fost purtată de curiozitate prin experențele voluntariatului, a concursului de arhitectură, și a schimbului de experiență, atât pentru studiu, cât și pentru practică. Subiectele care mi-au trezit cel mai puternic interes au fost cele care, în complexitatea lor, pe lângă provocările arhitecturale ridicau probleme precum înțelegerea comunităților de oameni sau presupuneau elaborarea unei strategii la o scară teritorială. În căutarea unui subiect pentru proiectul de diploma, am ales să abordez o situație care să îmi ofere șansa de a-mi aprofunda interesele, și de a încerca să-i ințeleg complexitatea.

Tronsonul de cale ferată din Valea Topologului se încadrează în lunga listă de proiecte nefinalizate odată cu schimbarea regimului politic în 1989. Desfășurată pe o distanță de 40 de km, linia de cale ferată Râmnicu-Vâlcea-Vâlcelele, a fost una dintre cele mai complicate lucrări de infrastructură realizate în perioada comunistă. Un tronson construit la vremea respectivă cu eforturi uriașe, care străbate trei văi din zona subcarpaților dar pe care nu a circulat niciodată un tren se află astăzi în stare de monitorizare în lipsa unei strategii pentru conservarea lui. Infrastructurile abandonate, presărate în teritoriu, au rămas moștenirea absurdă a unor comunități care sperau că le va aduce schimbare. Urmărind traseul lor, întâlnim un dialog între aceste structuri și teritoriul în care se așează, oferind contraste atât problematice cât și spectaculoase. S-au construit patru stații, ce nu au apucat să deservească niciun pasager,poduri feroviare peste Râurile Olt și Argeș dar și două dintre cele mai lungi tuneluri feroviare din România, care devin astăzi scurtături în teritoriu pentru locuitorii văii Topologului. Dar poate cele mai spectaculoase infrastructuri sunt cele douăsprezece viaducte care taie văile străbătute, printre care și cel mai lung viaduct de cale ferată din România, Viaductul Topolog. Cu o lungime de peste 1500 m, acesta străbate centrul satului, prin curțile oamenilor, la o înălțime de peste cincizeci de metri devenind o ruină kilometrică absorbită greu de lumea rurală în care se plasează. Miza proiectului este aceea de a transforma o serie de infrastructuri abandonate care aveau să deservească traficul feroviar la un nivel național în una care poate deservi la nivel regional și local comunitățile prin care trece. Propunerea constă în crearea unui traseu turistic velo și pietonal prin intervenții punctuale în zece locații cheie de pe traseu menite să medieze intersecția dintre mediul antropic și cel natural. La scara satelor, cele patru gări, două tuneluri și douăsprezece viaducte vor primi noi funcțiuni, contribuind la coerența traseului și nevoile comunitățior. La scară teritorială, infrastructura abandonată s-ar transformată dintr-un element perturbator într-un element de legătură pentru comunități.