Redomesticirea locuirii în masă: O investigație asupra re-domesticirii ansamblurilor de locuințe moderniste din Novi Beograd

Ana-Maria Vasilache este un arhitect stagiar experimentat și cercetător independent care investighează probleme de reziliență socio-spațială, în special în contextul țărilor post-socialiste. Ana-Maria este interesată în principal de efectele controlului politic asupra arhitecturii domestice și publice, analizând consecințele dintr-o perspectivă fenomenologică. Ana a obținut diploma de licență în arhitectură de la Universitatea din Sheffield, Marea Britanie și diploma de master Cum Laude în arhitectură de la Universitatea Tehnică din Delft (TU Delft), Olanda. Ana-Maria a colaborat cu un număr de birouri recunoscute internațional în Belgia, Olanda și Marea Britanie. În prezent, Ana-Maria este membră a echipei Studio Weave din Londra. Alături de Studio Weave, Ana se concentrează pe un proiect de revitalizare și conservare a unui muzeu victorian din Londra. Ana-Maria urmărește în prezent obținerea licenței de arhitect de la Ordinul Arhitecților din Belgia, aflându-se în al doilea an de practică obligatorie. În paralel, Ana-Maria redactează lucrări de cercetare și participă la concursuri de arhitectură.

Proiectul situat în Blocul 23, Novi Beograd - Serbia, propune analiza unui complex rezidențial reprezentativ pentru arhitectura socialistă, explorând modalitățile prin care transformările arhitecturii rezidențiale funcționaliste pot genera un sentiment de apartenență. Astfel, proiectul face o clară distincție între conceptele de "Casă" (văzută ca un obiect funcțional în scrierile lui Heidegger, Merleau-Ponty și Gaston Bachelard) și "Acasă" (un cămin care devine o poveste a vieții neîngrădite de perimetrul fizic al unei locuințe). Depopularea duce la costuri sociale ridicate din cauza ruperii conexiunilor sociale și a izolarii, aceste procese fiind exacerbate în Novi Beograd de masele de blocuri de tip funcționalist. Având în vedere proiecțiile demografice și cerințele moderne de trai, procesul de depopulare va deveni omniprezent în toate mediile din Serbia, incluzând arealul capitalei Belgrad. De aceea ne punem întrebarea: este o locuință funcțională suficientă? Pentru a răspunde la aceasta, proiectul se concentrează pe clădirile de tip linie din Blocul 23. Astfel, proiectul este împărțit în trei etape: Etapa I propune lucrări vaste de conservare și renovare ce vizează reunificarea fațadelor, cu o întoarcere la estetica originală prin intervenții punctuale și materiale de actualitate. Acest proces include îmbunătățirea proprietăților termice ale fațadelor și regândirea accesului curților interioare prin introducerea de pasarele comune. Astfel, se creează o rețea de galerii de circulație care funcționează ca spații de comunicare spontană între locuitori. Etapa II va introduce spații comunitare noi la parterul clădirii, în prezent rigid și standardizat. El este redesenat pentru a crea spații unice prin experiențe senzoriale noi (vizual, tactil, olfactic, sonor). Centrul parterului va oferi spații publice pentru locuitori, incluzând grădini aromatice și zone separate de cortine subțiri translucide, pentru a induce sentimentul de calm și apartenență. Etapa III propune o serie de intervenții la nivelul apartamentelor care nu mai sunt locuite, pentru a sparge ritmul, monotonia și masivitatea clădirii. Astfel, apartamentele rămase vacante sunt transformate în grădini comunitare suspendate, cu acces nerestricționat, permițând interacțiunea socială pe tot parcursul clădirii. Toate aceste modificări au fost gândite ca să readucă sentimentul de apartenență la o colectivitate într-un cămin extins, fără a afecta (promovând chiar) caracterul unic al individului.