Reactivarea sinagogii abandonate din Fabric

Din 2021, sub inițiativa lui Patrick Bouchain și Elefthérios Kechagioglou, echipa noastră multidisciplinară explorează intersecțiile dintre arhitectură, urbanism și artele circului în cadrul capitalelor europene ale culturii, cum ar fi Eleusis 2021-2023 și Timișoara 2023. Compuși din artiști de stradă, scenografi, arhitecți și urbaniști, participăm la ateliere de lucru de două săptămâni în diverse orașe europene pentru a explora și a pune sub semnul întrebării spațiile urbane prin intermediul corpului. Munca noastră se concentrează pe crearea de narațiuni diverse și încurajarea implicării colective, provocând normele și ideile preconcepute. Temele cheie care ne ghidează acțiunile includ urbanitatea, reversibilitatea și corporalitatea, având ca scop crearea de legături între inițiativele cetățenești și practicile arhitecturale și artistice, în timp ce abordăm dinamica transformării în teritoriile post-industriale și bogate în patrimoniu.

Patrimoniul este adesea perceput printr-o viziune tradițională, ceea ce poate duce la o limitare a domeniului de acțiune. În căutarea inovației, respingem esențializarea sa și aspirăm să-l înțelegem printr-o lentilă intersecțională, valorificând impactul său în mediile sociale și construite. Acest abord accentuează rolurile locuitorilor și noile valori ale clădirilor vechi, în special valorile de utilizare. Intersectează domeniile urbanistic, arhitectural și sociocultural. Intervenția noastră în sinagoga din Fabric din Timișoara exemplifică acest lucru prin (re)activarea siturilor neglijate, concentrându-se pe intervenții arhitecturale reversibile și pe o abordare participativă. Construită în 1899 de Lipot Baumhorn, sinagoga din Fabric este una dintre puținele sinagogi neologe rămase, având o fațadă neo-gotică care înconjoară o structură industrială de metal și lemn. Situată în fosta cartier industrial și multi-etnic din Timișoara, intervenția noastră își propune să restabilească semnificația sa trecută. Procesul a început prin înțelegerea mediului sinagogii, recunoscând-o ca un punct de referință al ecosistemului cu potențial cultural și social. Pentru a implica locuitorii în proces și, având în vedere starea fragilă a sinagogii, casa de rugăciune adiacentă a găzduit întâlniri cu comunitățile locale pentru a dezvolta o programare deschisă. Acest lucru a implicat: • Protecție: Oprirea degradării • Discuție: Dezbateri despre utilizările potențiale • Promovare: Încurajarea implicării publicului Am început prin analizarea stării clădirii, identificând disfuncționalități și elemente de patrimoniu. Apoi am implementat intervenții arhitecturale reversibile, cum ar fi consolidări din lemn, pentru a îmbunătăți valorile arhitecturale și a conserva clădirea. Aceste intervenții au explorat utilizările potențiale pe termen lung ale clădirii, de la mediere și semnalistică la locuri publice de odihnă, prioritizând deschiderea publicului înaintea reabilitării complete. Am realizat reparații comunitare și instalări artistice prin șantiere participative care au implicat rezidenții locali. Abordarea autentică a nevoilor sitului a implicat colaborarea cu primăria și părțile interesate locale. Programarea deschisă a adoptat o abordare de jos în sus, integrând contribuții comunitare și antreprenoriale. Sprijinind evenimente pop-up, am îmbogățit complexul sinagogii, accentuând contextualizarea, participarea și înțelegerea patrimoniului.