Barbara Németh este absolventă a Facultății de Arhitectură și Urbanism din Timișoara, promoția 2024, specializată în arhitectură. Pe parcursul verilor studenției, a participat la diverse stagii de practică pentru a înțelege mai bine diferitele aspecte ale arhitecturii. Deja din anii intermediari ai facultății, când exista posibilitatea, a existat un interes pentru intervențiile pe clădirile existente, pentru analiza istorică a contextului și pentru înțelegerea fiecărui detaliu oferit de istorie și context. Acest demers creează, în cele din urmă, trasee, narative, atmosfere și spații specifice fiecărui proiect.

Proiectul se bazează pe o analiză atentă a morfostructurii urbane și a patrimoniului construit, generând un concept arhitectural contextual specific locului.Principalele axe organizatorii au fost reinterpretate, redefinind situl prin cvartale închise cu curți tradiționale. Aceste curți, esențiale pentru arhitectura locală, creează diverse grade de intimitate și filtre de public, oferind o tranziție fluidă de la spațiile publice la cele private.Reperul vertical central, un coș de fum industrial, devine un punct de referință vizual și conceptual, ancorând proiectul în istoria locală. Narativa simbolică explorează evoluția orașului prin reinterpretarea carierelor de argilă, prezența apei și importanța grădinilor jimboliene.Forma sitului sugerează deschiderea zonelor verzi interioare către public, oferind explorarea grădinilor vizitabile. Regenerarea urbană creează o conexiune armonioasă între frontul comercial și rezidențial, facilitând accesul la diverse activități publice și extinzând posibilitățile pentru activități colective.Intrarea în curțile interioare revelează viața comunitară, activând întregul cvartal și transformând proiectul într-o strategie urbană comprehensivă.Un concept esențial este reutilizarea apei pluviale printr-o abordare sustenabilă și imersivă.Detaliile apei, integrate în jgheaburi și fântâni, adaugă o dimensiune estetică și funcțională, creând o atmosferă unică de contemplare.Materialitatea proiectului reflectă evoluția orașului și transformările sitului:la marginea străzii, clădirile masive din cărămidă evocă perioada industrială inițială, iar spre interior materialele devin mai ușoare și mai transparente, simbolizând o arhitectură integrată în natură.Această tranziție creează o armonie între vechi și nou, între masivitate și transparență.Peisajul rezultat devine o oglindă a evoluției orașului, evidențiind tranziția de la un centru industrial la un mediu urban modern și sustenabil.Fiecare element, de la adânciturile ce amintesc de vechile cariere de argilă până la suprafețele acvatice, contribuie la narativul unei istorii complexe și a unei evoluții continue.Scurtăturile între curțile interioare adaugă un strat organic de circulație, facilitând interconectarea zonelor și revitalizând proiectul.Proiectul devine astfel un model de reutilizare adaptivă, celebrând identitatea și tradițiile locale ale Jimboliei printr-o abordare arhitecturală sensibilă.Utilizarea cuprului patinat simbolizează legătura dintre trecut, prezent și viitor.