De zece ani, Beta premiază inițiativele și proiectele de arhitectură de calitate din România, Ungaria și Serbia. Juriul internațional din fiecare ediție este format din arhitecți de renume, iar premiile acordate reflectă determinarea noastră de a promova autorii și proiectele cu un impact benefic asupra mediului construit.
Pentru prima oară în această competiție, am introdus Premiul Publicului, prin care ne dorim să îmbunătățim legătura arhitecților cu publicul larg, subliniind importanța arhitecturii care se adresează direct valorilor și nevoilor societății.
Cu toții trăim și folosim orașul și spațiile pe care arhitecții le proiectează, așa că dorim să recunoaștem în Premiile Beta preferințele publicului larg. Premiul Publicului este modul nostru de a aduce arhitectura de calitate mai aproape de publicul larg și de a promova acele proiecte de arhitectură care ne fac mândri de orașele în care trăim. Fiecare persoană poate vota un singur proiect din categoriile Spațiu Construit, Spațiu Interior, Spațiu Public, Lucrări de licență și Căutări.
Votul publicului va fi deschis deodată cu vernisajul expoziției și se va desfășura până la finalul concursului, când proiectul cu cele mai multe voturi va fi premiat în cadrul Galei de Premiere a Premiilor Beta 2024.
Text de prezentare a autorului/biroului în limba maternă
Ideogram Studio a fost fondat în anul 2012 de Ilinca și Tudor Constantinescu. Venind de pe terenul comun al arhitecturii, dar specializați în diferite domenii, precum artele vizuale sau urbanismul, suprapuse cu cel al cercetării academice, ne interesează în egală măsură o perspectivă la scară largă, cât și una amănunțită. Munca noastră se canalizează în patru domenii, care de cele mai multe ori se intersectează: arhitectura (proiecte rezidențiale la scară mică, restaurare, intervenții în spațiul public, amenajări interioare, design de expoziție), designul de produs, fotografia și proiectele culturale— care adună și alți oameni, din afara profesiunii.
Preocupările noastre însumate ne ajută să ne raportăm în permanență la societate și să avem o viziune de ansamblu asupra arhitecturii, mergând dincolo de construit.
Descrierea proiectului în limba maternă
ORANGERIA IRIS dă de fapt numele unui parc. E o prelungire a pădurii, un spațiu neîngrădit și natural, dar de o sălbăticie controlată.
Tema de la care au pornit inițiatorii proiectului a fost să creeze câteva pavilioane multifuncționale, care să le găzduiască creațiile florale și artistice, precum și diverse evenimente. Dar, mai mult decât atât, beneficiarii și-au dorit ca natura înconjurătoare să fie mai presus decât clădirile.
Locul, un fost lan de porumb traversat de căprioare și înconjurat de pădurea Snagov, avea să dicteze amplasarea pavilioanelor în cotloanele create de pădure, astfel încât, de pe drum, aproape să nu se vadă: Orangeria (sera principală), un corp minimal de cazare și o seră secundară.
Pavilioanele sunt legate între ele de alei care se pierd în pădure și care se lățesc în anumite zone, creând suprafețe mai mari, prelungiri ale spaților interioare. Un fir de apă cu drenaj natural înconjoară de asemenea clădirile, oferind ochiuri de apă și traversări pe poduri metalice. Texturile diferite ale aleilor sunt date de dozajele diferite ale acelorași materiale: pământ, pietriș și nisip. Locurile de parcare sunt și ele ascunse în meandrele drumului, printre diverse pâlcuri de copaci plantați. În ansamblul său, proiectul peisajer combină plantațiile propuse cu natura spontană, o îmbinare care a dat roade la foarte scurt timp de la plantare.
Orangeria, corpul principal, este alcătuită dintr-o zonă largă și deschisă, complet transparentă, cu structura metalică vizibilă (cu o deschidere de 17m fără stâlpi interiori)- partea multifuncțională- și o zonă plină- pentru utilități. La exterior, zonele pline au fost fie finisate cu tencuială de argilă brută, fie acoperite cu șiță arsă la fața locului. La interior, în zona serei, singura zonă de plin este cea a accentului vertical, șemineul tencuit. La capătul opus se află un accent de culoare și textură, sub forma unui bar de teracotă.
Corpul de cazare, minimal, este unul trilobat- cu trei paralelipipede echidistante finisate complet cu șiță, pierzându-se astfel în cromatica contextului.
