Moștenire impusă

Finalizând anul acesta un masterat în fotografie și unul în grafică, mă concentrez pe imaginea argentică, tehnici alternative și modul în aces- tea care pot fi integrate în concepte precum memoria afectivă a unui loc. Îmi place să inte- grez elemente din natură, cel mai des piatra, în încercarea de a le oferi un nou înțeles. În același timp, sunt curioasă cu privire la modul în care tehnologia, memoria și natura, sau chiar alegerile zilnice, influențează percepția noastră despre sine și societatea în care trăim.

Proiectul a pornit de la o poveste pe care o auzisem în familie, unde străbunica a trebuit să se mute din Basarabia în România, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, pierzând astfel conacul familiei și toate amintirile frumoase din acest loc. Mi-am dat seama că această dezrădăcinare este un lucru des întâlnit în cultura românească. Proiectul Moștenire impusă pune la încercare granițele diluate ale memoriei locului, concentrându-se astfel pe modul în care fiecare spațiu devine parte din identitatea noastră. Eseul fotografic documentează și investighează modul pe care influențele politice și naturale le-au avut asupra caselor familiilor, punând accent în special pe modul în care aceste pierderi au fost resimțite de-a lungul generațiilor. Fie că este vorba de război, deportare sau colectivizare, casele pierdute nu mai există în aceste momente, astfel că imaginile sunt o oglindă a pierderii, comemorând în același timp trecutul și prezentul. Imaginile fac parte dintr-un proiect mai larg, fiind aici reprezentate orașele București, Cluj și Timișoara.