Locuința elastică

Alt. Corp. a fost înființat în 2018 la inițiativa arhitecților Cosmin O. Gălățianu, Cosmin Georgescu, Cristian Beșliu, Octavian Bîrsan și Andrei Theodor Ioniță. Co-fondatorii acestui grup au absolvit Facultatea de Arhitectură din cadrul UAUIM București.

Grădinile botanice par să fie un act de generozitate, mai ales dacă ne referim la cele care apar ca elemente salvatoare de înnobilare a mediului urban înconjurător. Este curios felul în care o astfel de abundență de specii de plante își poate găsi locul chiar în inima centrelor urbane dens populate. Limitele puternice, străzile, zidurile, sau elementele naturale, dau impresia unor granițe clare, hotare învăluitoare care fac în așa fel încât astfel de grădini să pară a fi mai degrabă curți la scara unui oraș. În acest caz, propunerea noastră investighează natura acestei schimbări de scară, devenind un instrument de măsurare a proximităților dintre lucrurile aflate la interior. Acest dispozitiv „elastic” nu are doar rolul de a informa mecanismele percepției, ci și pe a acela de a manipula semnificația spațiilor, a locurilor și a arhitecturii în sine. Ne putem imagina o casă ca o cameră lungă și continuă, lipsită de pereți interiori sau compartimentări, un loc neîntrerupt al prezenței simultane și, în final, un spațiu deschis par excellence. O astfel de deschidere nu trebuie însă percepută ca fiind disruptivă în raport cu aspectele funcționale, ci mai degrabă ca un prilej pentru coabitări paradoxale. Ar trebui oare ca lipsa subdivizărilor să o facă să fie mai puțin o casă? Prin distorsionarea și alungirea planului, scara devine alibiul distanțelor ce pot genera momente de intimitate. Fiecare încăpere își găsește locul de-a lungul acestei traiectorii orbitale a locuirii. Deformarea scării poate fi însă măsurată și în timp, iar casa poate fi comparată cu cadranul unui ceas a cărui rotație completă este egală cu o zi de locuit în interiorul acesteia. Mai mult decât atât, putem sugera chiar faptul că cineva ar putea spune cât este ceasul știind doar unde se află locuitorul acestei case. Curioasa răsucire a locuinței pare totodată să poată deforma interacțiunile cotidiene – întrebări ca „Unde este baia?” se pot traduce prin „Cât durează până la baie?”. Având în vedere faptul că arhitectura tinde întotdeauna să ia în posesie mediul natural înconjurător, nu este o simplă coincidență faptul că macheta 1:10 a locuinței colonizează iazul din grădina botanică, aflat în fața Muzeului Etnografic din Zürich, un loc care se găsește la limita dintre contemplația banală a naturii și exigența științifică a dendrologiei. În final, un ultim act de distorsiune poate fi asimilat faptului că iazul devine curtea casei, o curte la scara unei grădini botanice.