Alex este un tânăr absolvent pasionat al Facultății de Arhitectură din Iași, implicat în toți cei 6 ani de studiu în activități de voluntariat și proiecte de dezvoltare și promovare a studenților. Cu o înclinație puternică spre latura umanistă, activitatea sa în atelierul de proiectare reflectă această perspectivă clară privind implicarea în proiecte destinate comunității. Pasiunea pentru istorie și mai ales pentru istoria comunităților care au influențat spațiul românesc de-a lungul timpului, a determinat direcția de abordare în ceea ce privește proiectul de finalizarea al studiilor. Mereu dornic să învețe și să experimenteze lucruri noi, acesta dorește să-și dezvolte constant abilitățile, indiferent de mediul în care se află.

Propus în inima medievală a fostelor cetăți germane din România, conceptul este poziționat în proximitatea orașului istoric KRONSTADT, pentru a răspunde nevoii esențiale a existenței unui centru de conservare al valorilor patrimoniale ale comunității. Din punctul de vedere al discursului arhitectural, propunerea urmărește parcurgerea unui spațiu care ne poartă prin vasta istorie și însemnătate a locului. Am decis să urmăresc un limbaj care să evidențieze caracterul comunității germane, sugerând durabilitate, stabilitate și imaginea lucrului bine făcut. O formulă prin care clădirea să-și păstreze aspectul monolitic și caracterul protector adecvat într-o astfel de abordare. Astfel, am metaforizat clădirea propriu-zisă în memorie, păstrare și siguranță. Intenția a fost de a transmite mesajul, dar fără ca prezența ansamblului să devină invazivă. Am căutat să abordez o imagine construită din linii clare, care să respecte cerințele conceptuale și, mai mult de atât, cerințele reale ale unei intervenții de genul acesta: siguranță, fermitate, durabilitate. Astfel, prin parcursul creat și prin coerența spațiilor, dar și alături de piesele de mobilier propuse, exponatul este pus în centrul atenției și este redat comunității într-un scenariu ce accentuează emoția. Limitarea vizuală către Biserica Neagră și deschiderea vizuală unică spre Cetatea de pe Straja reprezintă abordări ce urmăresc valorificarea maximă a patrimoniului cultural al comunității, transformând aceste două repere arhitecturale în exponate esențiale ale parcursului creat. Modul de abordare, atât la nivelul spațiilor interioare, cât și la nivelul studiului luminii este unul indirect și se concretizează prin evidențierea mesajului regăsit la nivel volumetric și conceptual. Regia luminii este un element perceptibil pe care am dorit să-l scot în evidență prin posibilitatea de a o controla la nivel maxim. Intenția de a închide volumul vine din dorința de a oferi un spațiu ermetic în care exponatul să fie pus în valoare la potențial maxim prin regia spațiului. Posibilitatea închiderii complete creează o dualitate simbolică, ce oferă un statut protector pentru patrimoniul cultural al sașilor, protejat de zidurile tectonice ce fac trimitere la simbolistica cetății. De asemenea, prin redeschiderea volumului și a perspectivelor către reperele de patrimoniu, spațiul este redat simbolic comunității și transmite o invitație clară spre redescoperirea valorilor culturale ale sașilor.