BAAB este un studio de arhitectură, cercetare și design urban, fondat de Irina Niculescu și Alexandru Belenyi în 2015. În ultimii 8 ani, Irina și Alexandru, împreună cu colaboratorii și colegii lor, au dezvoltat numeroase proiecte de arhitectură și design pentru clienți privați și publici, cum ar fi un hotel boutique în Vama Veche sau clădirea CDRF din București, care cuprinde un spațiu de cafenea, sală de expoziții și sală de clasă, toate dedicate predării și promovării fotografiei. În ultimii ani, compania a proiectat și implementat mai multe proiecte de urbanism tactic pentru îmbunătățirea spațiului public. Cel mai recent proiect al lor, „Orașul ca Sală de Clasă”, s-a concentrat pe implicarea elevilor de liceu în construirea de spații terțiare pentru tineri, ca mijloc de regenerare a Zonei Istorice Urbane din Brașov. BAAB Arhitectură și Urbanism are sediul în București, România.

În Centrul Istoric al Brașovului sunt cca. 4000 de locuri de stat jos la terase și în jur de 200 de locuri publice de stat jos, așezate pe unde a mai rămas loc. „Jocul Urban” este un ansamblu de 5 scaune de diferite mărimi, amplasate în același Centrul Istoric. Este un loc de joacă camuflat în instalație de artă și o ironie fină la adresa privatizării excesive cu terase a domeniului public. Cel mai mic dintre cele 5 obiecte are dimensiunea unui scaun de copil și este probabil singura piesă de mobilier urban, adresată celor mici, din zonă. Cel mai mare dintre scaune are puțin peste 2.5 m înălțime și este, pentru un om mare, ceea ce e un scaun obișnuit pentru un copil de trei ani – un pretext de joacă și un obiect deschis interpretării. Iată deci și întrebarea de cercetare a proiectului (reamintim că am vrut să fim ironici): ce putem face, de fapt cu un scaun? ”Jocul Urban” este și un exercițiu de design. Modificând scara scaunului am provocat o discuție în jurul său ca obiect. În loc de concept am citit și dezbătut textul lui Eric McLuhan despre cauzalitatea formală a lui Aristotel, ne-am întrebat care este schița primară a scaunului, forma lui cea mai schematică. Pentru a putea dezvolta o înțelegere formală a scaunului ca obiect, am analizat 10 scaune reprezentative pentru diferite epoci. Fiecare scaun a fost abstractizat, astfel încât să fie reprezentate doar liniile sale esențiale. În urma abstractizării tuturor scaunelor, câte un grid a fost construit în jurul fiecărei scheme. Prin suprapunerea tuturor grid urilor a rezultat un loc comun al scaunelor studiate. Gridul căutat nu este echivalentul unui desen de patent de tipul celor în care sunt indicate diferitele unghiuri ale șezutului și spătarului, Nu am urmărit limitele care ii permit scaunului să fie eficient în utilizare. Gridul nu își propune să descrie o serie de posibilități ergonomice sau utilități. Dacă desenul de patent are ca efect apariția unei varietăți formale de scaune prin flexibilitatea pe care o permite, grid ul nostru dorește să prăbușească toate aceste variante într-o formă care pare să spună: „ utilitatea precisă nu este importantă aici, ci ideea de scaun”. Având în vedere cele de mai sus, ne-am bucurat teribil când am descoperit că într-una dintre clădirile alăturate funcționează o grădiniță. De aproape doi ani, copiii se joacă pe scaune în fiecare zi.