Dorin Ștefan Adam este arhitect și fondator al biroului MÂNADELUCRU, birou ce își desfășoară activitatea cu preponderență în domeniul arhitecturii și designului, având un colectiv redus de oameni, bazându-se mult pe o anumită comunicare și apropiere între membrii echipei; acest lucru duce la o abordare personală, foarte punctuală și detaliată a fiecărui proiect de care se ocupă, cu o atenție sporită asupra cerințelor directe ale clientului și asupra unei rezolvări cât mai sincere și corecte. Conferențiar doctor arhitect al UAUIM București, coordonator al atelierului de proiectare anii 2-3. Prin îndrumarea academică caută să surprindă necesitatea și rolul arhitecturii într-o lume în transformare și să inducă studenților capacitatea de a reacționa personal la temele proiectelor. Curator al unor serii de expoziții de artă și arhitectură, a inițiat o serie de instalații la limita între arhitectură și artă, care surprind starea fondului construit nebăgat în seamă sau patrimoniul uitat. De curând este cofondator al asociației VICEVERSA o platformă care se concentrează pe dialogul dintre arhitectură și artele vizuale cu problemele actuale ale politicii și ale societății.

Instalația Mirror Your Community, din cadrul Festivalul Internațional de Teatru Sibiu, vorbește despre oameni, despre spațiu public și despre un festival care, prin cultură, aduce oamenii în spațiu public. Oglinda e să nu te mulțumești cu ce vezi în ea, oglinda e să te bucuri de tine cel care se privește dar care își acordă timp să nu privească doar suprafața formei atractive. Oglinda e să înțelegem că avem valoare doar împreună și că fiecare cu el însuși contribuie la binele comun. Oglinda e conștientizarea bunul comun, a patrimoniului moștenit, a unui oraș în care au coexistat mai multe culturi și generații, conștientizarea unui timp, că nu doar prezentul contează și că prezentul are valoare prin moștenirea lui. Moștenirea înseamnă urme construite dar și memorie individuală. Festivalul Internațional de Teatru Sibiu celebrează arhitectura aducând spectacolele în spațiu public, făcând din fațadele clădirilor o mare scenă sau un mare fundal pentru locurile întâlnirilor oamenilor. Clădirile nu mai sunt doar ale listelor de patrimoniu ci sunt un patrimoniu viu prin oamenii orașului. Propunerea nu este o așa-zisă oglindă, ci mai degrabă, este un zid lung, fin, subțire, de 18 metri lungime, cu o înălțime de 2 metri și jumătate cu o caracteristică aparte și anume aceea de a arăta. Toate zidurile clădirilor arată ceva. Fațada unei clădiri este un zid și arată o față a clădirii, dar fațada clădirii nu are sens fără interiorul clădirii și fără exteriorul ei. Cu alte cuvinte, o față nu reprezintă doar o interpunere între două medii. Acest zid lung este o suprafață oglindată foarte clară. Suprafața asta oglindată foarte clară este o fotografie a tot ceea ce se întâmplă în afara dar și în interiorul unui loc. În afară fiindcă oglindește spațiul cetății - spațiul strângerii împreună - și, cel mai important într-un festival este aflarea împreună a oamenilor care caută cultură. Interiorul clădirii nu este vizibil, simpla situare în fața zidului, a oglinzii, nu permite vederea în parterul casei albastre. Imaginea va fi a unui parter al casei albastre decupat de imaginea publică. Oglinda transformă spațiul public. Aceasta arată cum sunt persoanele în acel spațiu public, dar permite și spațiului public să intre în clădire. Oglinda duce spațiul public și din perspectiva privitorului, aparții parterului casei albastre, împreună cu toți ceilalți care sunt lângă și se oglindesc în zid.