Alex Axinte este arhitect, cercetător și educator care trăiește și lucrează la București. Alex a absolvit Universitatea de Arhitectură UAUIM din București în 2004, un Master de Științe Social la Sheffield Methods Institute în 2018 și un doctorat la Sheffield School of Architecture, University of Sheffield în 2024. Este interesat de documentarea și susținerea practicilor informale de gestiune a spațiilor comune, în contextul locuirii colective din orașul post-socialist. Alex este implicat în proiecte de cercetare prin acțiune, educație aplicată, design participativ și activare culturală și civică și este co-fondator al practicii spațiale studioBASAR (2006). În contextul cercetării doctorale a inițiat Garaj DESCHIS în cartierul Drumul Taberei, ca un spațiu-proiect de cercetare, învățare reciprocă și activare culturală și comunitară. Din acest demers s-a dezvoltat și cercetarea calitativă Harta Bibliotecilor de Cartier. Alex este colaborator invitat la Factultatea de Sociologie din cadrul SNSPA, Facultatea de Peisagistică din cadrul USAMV, Universitatea de Arhitectură și Urbanism UAUIM din București și a fost asistent în cadrul Master of Urban Design (MAUD), University of Sheffield.

Printr-o urbanizare abruptă, orașele românești au fost transformate radical în perioada socialismului de stat. Începând cu anii 1960, prin programul socialist-modernist de locuințe publice au fost realizate mari cartiere de blocuri. Beneficiind de resurse, prefabricare și standardizare, planificarea inițială a fost o propunere generoasă. Locuirea presupunea accesul în proximitate la mari spații verzi și infrastructura publică. Cu toate acestea, planificarea a fost parțial deturnată de un model economic axat mai mult pe producerea de locuințe în detrimentul infrastructurii și al spațiilor publice. Aici au intervenit locuitorii, adoptând informal și transformând colectiv zonele abandonate în spații comune, articulând astfel un tipar de locuire specific local. După 1989, politicile neoliberale, privatizarea radicală, prăbușirea infrastructurii publice și individualizarea exacerbată au afectat și mai mult cartierele. Cu toate acestea, practicile informale discrete, neascultătoare, dar extrem de creative, s-au adaptat și au prosperat, susținând urme de infrastructură socială printre blocuri (precum grădini, garaje, chioșcuri sau adăposturi pentru animale). În contextul decăderii spațiilor comunitare, deschis la parterul unui bloc din Drumul Taberei, într-un fost garaj, fost plafar, fostă croitorie, Garaj DESCHIS își propune să fie un laborator de cercetare și activare. Învățând de la locuitorii care își adaptează garajele în spații comerciale, de mici servicii, de întâlnire, de bricolaj sau relaxare, Garaj DESCHIS este o "cameră în plus" pentru comunitate. Aici se intersectează localnici, cercetători în acțiune, artiști, educatori sau studenți. La început, am deschis o Bibliotecă de Garaj, urmată de o serie de ateliere pedagogice. În paralel, am început să cartografiem practicile informale și prin proiectul de educație aplicată Școala la Garaj. Pe parcurs, am deschis o Expoziție la Garaj cu rezultatele cercetării și am început să extindem activitățile educative în spațiile publice din apropiere. În contextul devalorizării practicilor informale prin discursul dominant al "civilizației", contribuția acestei cercetări bazate pe practică este o încercare de a le evidenția, recunoscându-le potențialul de a sprijini gestiunea bunurilor comune. În plus, spațiul garajului a devenit mai mult decât o metodă de cercetare sau un instrument de activare și funcționează ca un dispozitiv relațional, o propunere pentru un echipament comunitar situat în contextul local.