De zece ani, Beta premiază inițiativele și proiectele de arhitectură de calitate din România, Ungaria și Serbia. Juriul internațional din fiecare ediție este format din arhitecți de renume, iar premiile acordate reflectă determinarea noastră de a promova autorii și proiectele cu un impact benefic asupra mediului construit.
Pentru prima oară în această competiție, am introdus Premiul Publicului, prin care ne dorim să îmbunătățim legătura arhitecților cu publicul larg, subliniind importanța arhitecturii care se adresează direct valorilor și nevoilor societății.
Cu toții trăim și folosim orașul și spațiile pe care arhitecții le proiectează, așa că dorim să recunoaștem în Premiile Beta preferințele publicului larg. Premiul Publicului este modul nostru de a aduce arhitectura de calitate mai aproape de publicul larg și de a promova acele proiecte de arhitectură care ne fac mândri de orașele în care trăim. Fiecare persoană poate vota un singur proiect din categoriile Spațiu Construit, Spațiu Interior, Spațiu Public, Lucrări de licență și Căutări.
Votul publicului va fi deschis deodată cu vernisajul expoziției și se va desfășura până la finalul concursului, când proiectul cu cele mai multe voturi va fi premiat în cadrul Galei de Premiere a Premiilor Beta 2024.
Text de prezentare a autorului/biroului în limba maternă
ECOU studio este un amestec de arhitectură, natură și sustenabilitate, servite toate, cel mai bine, împreună.
Deși suntem un birou relativ tână, suntem o echipă cu o experiență anterioară cumulată bogată pe partea de urbanism, arhtiectură, arhitectură de interior, micro-arhitectură, arhitectură temporară, scenografii de evenimente, instalații (de artă), design de expoziții, mobilier și de obiect. Nu ne-am specializat doar pe o zonă funcțională sau o anumită scară de proiecte. Prin capacitatea noastră comună de conceptualizare putem atinge orice tip de proiect cu ușurință și inovație.
Ne dorim să aducem sustenabilitatea, în toate formele ei, în proiectele noastre. De la pasivitate, la eficiență termică și energetică, prin soluții mai degrabă low tech, care nu sunt doar mai simplu de implementat cât și mai accesibile financiar. Ne dorim să folosim materiale cât mai locale și organice, să reutilizăm și să refolosim tot ce e viabil structural și să construim mai degrabă mai puțin, doar cât este nevoie.
Descrierea proiectului în limba maternă
În 1967, parfumul mișcării flower-power se răspândește în lume, de la coasta vestică a Americii și până în inima României. La Timișoara, un oraș mereu în pas cu vremurile, se naște ”Expo Flora Timișoara”, un eveniment grandios care avea nevoie de un cadru pe măsură, iar soluția a venit sub forma Pavilionului Expozițional – cunoscut mai târziu sub numele de cod FLORA.
Gândită de talentatul arhitect Ștefan Iojică și făcând parte dintr-un proiect spațial ambițios conceput de Silvia Grumeza, FLORA a fost amplasată în Parcul Alpinet, un spațiu idilic pe malul Begăi, în apropierea podului Traian. Cu terasa sa de beton ce ”plutea” mistic pe stâlpi metalici, FLORA era nu doar un simbol al modernității și al inovației, dar și un reper pentru cultura și spiritul tineretului timișorean al anilor ’60 și ’70.
Timișoara, botezată adesea drept cel mai liber oraș al României, chiar și în vremea comunismului, nu putea să rămână impasibilă la răspândirea mișcării flower-power. Așa se face că terasa FLORA a devenit un sanctuar pentru tinerii revoltați, un loc unde ideile și visurile lor puteau prinde viață. Artiștii pop-rock, artiștii plastici și tinerii literați, fiecare dintre ei au contribuit la crearea unei stări de spirit unice, numită de unii ”Timișoara state of mind”.
Ulterior, FLORA a devenit locul în care jumătate de oraș s-a îndrăgostit, căsătorit, divorțat, sau și-a botezat copilul. E literalmente parte din memoria colectivă, iar prin proiectul umbrelă Lights On, al Asociației Daisler, am primit comada să o reactivăm temporar în premieră, oferind, din nou publicului timișorean, un spațiu pentru exprimare, inovație și creativitate.
Starea clădirii era una de abandon total, în plin proces accentuat de degradare. Pentru a o acoperi puțin publicului de starea aceasta neprezentabilămpublic, am ales să o învelim într-o schelă cu pânze delicate care are și rolul de a induce o stare de renovare pe care ne-o dorim.
La interior am pregătit spațiile pentru diferite tipuri de activități (expoziții, activități, cafenea). Ziua clădirea a redevenit prezentă prin albul pânzelor, iar seara prin iluminatul acestora, în ceea ce ne-am dorit, asemeni un far de-a lungul Begăi. Turnul adiacent clădirii marca poziția simbolică a clădirii în raport cu orașul și trama stradală.
FLORA a strălucit mai puternic ca niciodată.