Bogdan Isopescu, Cristian Bădescu, Gabriel Boldiș, Laura Borotea, Alexandru Ciobotă, Zenaida Florea, Olimpia Onci

Autor(i) / Reprezentanți echipă

Bogdan Isopescu, Cristian Bădescu, Gabriel Boldiș, Laura Borotea, Alexandru Ciobotă, Zenaida Florea, Olimpia Onci

Profesia

arhitect, artist vizual, peisagist

Colectiv/birou

Asociația Casa Jakab Toffler, ISO Birou Arhitectura SRL, Atelier Olimpia Onci SRL, Atelier Vrac SRL

Colaboratori externi

Voluntari: G Pop,P Cionca-Arghir,D Bulc,T Suciu,T Rațiu,A Nagy,D Hăbuc,C Micle,D Vicol, A Tofalvi,R Rosza,D Dărăban.

Locația proiectului

Piața Traian, Timișoara, România

Buget în euro

20000

Suprafața

800

Dată început proiect

Iunie 2023

Dată finalizare proiect

Iulie 2023

Client

Casa Jakab Toffler

Constructor

Simbol Garden SRL - ing. Zsolt Matefi

Credite foto

Marius Vasile

Text de prezentare a autorului/biroului în limba maternă

Asociația Casa Iakab Toffler este o inițiativă a locatarilor din imobilul omonim situat pe Strada Constantin Titel Petrescu nr. 4, din Timișoara, înființată cu scopul generării de noi forme de interacțiune socială între locatarii actuali ai edificiului, într-o relație directă cu conceptul de locuire - de la dimensiunea sa fizică până la cea simbolică. Pe lângă stimularea interacțiunii cu spațiul locuit, peisajul urban și cel cultural, asociația își propune, în mod sustenabil și cu grijă pentru mediul natural și cel construit, să impulsioneze dinamica socială, apartenența la cartier, întărirea relațiilor între micro comunități și a celor de vecinătate. Casa Jakab Toffler promovează identitatea fiecărei persoane din comunitate ca parte a unui ecosistem urban, înlăturarea discriminare culturale, rasială, etnică, religioasă sau sexuală, promovează schimbul multietnic și cultural și valorificarea patrimoniului material și imaterial al cartierului Fabric.

Descrierea proiectului în limba maternă

F.I.D. a fost creat de un grup de arhitecți, ingineri peisagiști și artiști vizuali, unii dintre ei fiind locuitori ai cartierului Fabric. F.I.D. s-a manifestat între limitele fizice ale unei instalații arhitecturale participative și codul Fair-Play al fotbalului – un sport orizontal care promovează echipa și colectivul, în timp ce nivelează relațiile sociale dintre jucători și spectatori, deopotrivă. Instalația a fost compusă dintr-o schelă multifuncțională și un mini-teren de fotbal, ambele deservind comunitatea ca o agora simbolică în care au putut fi practicate exprimarea liberă, reflexele comunitare și gesturile democratice. Schela s-a transformat de la o ediție la alta, având o prezență discretă și îndeplinind rolul de a susține o serie de pretexte-semnal: steagurile echipelor, culorile turneului, afișarea tabelului de marcaj, ora, iluminatul ambiental noaptea sau alte funcții neintenționate, cum ar fi suport pentru biciclete. Terenul de fotbal propriu-zis a avut o dimensiune generală de 25 x 15m, fiind potrivit pentru jocuri 5 vs. 5. A fost realizat din gazon de iarbă naturală așezat pe un pat de pământ nisipos, deasupra pietruirii existente. A fost principalul organism al intervenției care a evoluat și s-a transformat pe toată perioada existenței sale. A găzduit un turneu între echipe mixte din cartier, dar a fost folosit spontan și ca loc de joacă pentru copiii din cartier, petreceri, noapte de film, expoziție, loc de adunare în general, stârnind interesul comunității și al trecătorilor. Atât schela, cât și rolele de gazon au fost refolosite în alte proiecte de construcție. F.I.D. a oferit o scenă de participare și posibilitatea vecinilor de a fi atât public cât și protagoniști ai evenimentelor derulate. Disparitățile spațiale și culturale ale cartierului au fost diminuate, rezultând o experiență colectivă pozitivă și o memorie comunală ludică și afectivă. Pe măsură ce oamenii au partajat instalația prin intermediul rețelelor de socializare, Piața Traian a fost percepută ca o celebrare a diversității actuale și a oferit o platformă pentru ca locuitorii să se reunească și să contribuie la identitatea colectivă a cartierului. Prezența atipică a ierbii naturale a făcut apel la un imaginar utopic colectiv în care o piață urbană devine o oază de verdeață. Această perspectivă diferită a Pieței Traian, permite deschiderea către multiple alte scenarii de utilizare, care până acum nu erau disponibile și luate în considerare.