Complex Pietricica. Centru comunitar și de tineret.

Proaspăt absolvent al Facultații de Arhitectură „G.M. Cantacuzino” din Iași, mi-am manifestat entuziasmul pentru acest domeniu atât prin participarea la diverse concursuri, cât și luând parte la activitățile din cadrul Asociației Studenților Arhitecți din Iași.

Orașul Piatra Neamț a suferit schimbări majore în perioada sistematizărilor urbane din anii 1960, când s-a implementat programul centrului comercial de cartier ce cuprindea și un cinematograf. Pe terenul studiat se află primul astfel de centru al orașului, Complexul Pietricica, ce reprezintă un reper urban. Datorită degradărilor, proiectul propune demolarea parțială și conservarea a două elemente specifice, cinematograful și corpul restaurantului de odinioară. Prin păstrarea acestui citat al arhitecturii moderniste din perioada comunistă, memoria locului va fi mereu prezentă, iar imaginea acestui stil arhitectural va fi prezentă atunci când i se va recunoaște valoarea, în timp . În prezent, orașul prezintă un deficit de spații publice care să adune oamenii și să le ofere prilejul unor activități care să îi dezvolte. Se observă creșterea exodului rural. Mulți tineri migrează de la sat la oraș, în speranța unei vieți mai bune, începând chiar cu perioada adolescenței. Din această cauză, tema propune un centru comunitar unde populația orașului, în special tineretul, să se poată dezvolta. Intervenția proiectului presupune integrarea unei compoziții de volume transparente și translucide în relație cu fondul existent. Compoziția preia diverse direcții ale contexului urban, iar intervenția dorește să amplifice anumite trasee pietonale existente. În cadrul proiectului s-a urmărit valorificarea cotei subsolului, de unde se amplifică relația cu pasajul pietonal subteran existent, dar și relația vizuală cu pârâul Cuejdi. Parcursul pietonal este direcționat către accesul principal printr-un portic generat de volumul fostului cinematograf. Compoziția volumetrică se rezumă la relaționarea unor volume simple, prismatice într-un mod cât mai dinamic. Fațadele transparente și translucide au rolul de a scoate în evidență corpurile conservate, ele devenind un ecran de proiecție al contextului, iar impactul intervenției capătă o notă cât mai subtilă.