Text de prezentare a autorului/biroului în limba maternă
Vlad Nancă (n. 1979, București) a studiat la Departamentul de Fotografie și Imagine dinamica din cadrul Universității Naționale de Arte, București. Lucrările sale timpurii au marcat o nouă perspectivă artistică prin utilizarea metodelor DIY de producție și autoorganizare și au contribuit, de asemenea, la reunirea comunității tinerilor artiști din București.
În lucrările sale timpurii, Vlad Nancă folosește simboluri politice și culturale pentru a explora nostalgia și schimbările din societate, având ca fundal istoria recentă a României și a Europei de Est și ascensiunea capitalismului agresiv la începutul anilor 2000.
În lucrările sale recente, Nancă explorează spațiul în diverse forme, de la spațiul public și arhitectură la spațiul cosmic, folosind în mod constant materiale de arhivă și referințe din istoria artei și arhitecturii pentru a crea subiecte unice materializate în sculpturi și instalații.
Descrierea proiectului în limba maternă
Cu instalația performativă „Coupled Columns”, Vlad Nancă are în vedere un nou imaginar relațional care provine din ruinele ideilor noastre profund înrădăcinate despre corpul uman. În timp ce orice noțiune de corp descrie teritorii largi de semnificație, în „Coupled Columns”, corpurile refuză să fie înțelese ca abstracții, sisteme ordonate sau întruchipări ale unui ideal de reglementare. Scăpând de dragostea raționalizată, de măsură și proporție, ele revendică sarcina de a susține și de a împărtăși o lume sensibilă de structuri și contracte care ne leagă și ne separă în același timp.
Legăturile dintre corpul uman și noțiunile de ordine, frumusețe sau simetrie au guvernat gândirea arhitecturală timp de secole, având ecou în metaforele obișnuite ale corpurilor ca sisteme ordonate sau structuri determinate logic. Dispunerea coloanelor cuplate este importantă pentru problema logicii structurale. De-a lungul istoriei de respingere a mistificării și de cercetare științifică a arhitecturii, coloanele cuplate au apărut în primul rând din avansul experimentelor statice, cu o schemă care permite elementelor de susținere ale unei construcții să suporte o sarcină mai ușoară.
Cu toate acestea, în cadrul unei colonade clasice, coloanele cuplate au apărut mai întâi ca o erezie. În a doua jumătate a secolului al XVII-lea, în contextul disputei culturale dintre antici și moderni, această propunere a fost făcută de Claude Perrault (membru al Academiei Franceze de Științe), care a contestat adevărurile fixe apărate de membrii Academiei Franceze de Arhitectură. El a conceput un sistem de coloane cuplate împotriva regulilor clasice de intercolumnație și, în ciuda superiorității statice a propunerii sale - care i-a adus ulterior un număr mare de admiratori - s-a confruntat inițial cu rezistența celor care apărau frumusețea adevărată și proporția ideală.
Ca și în cazul reflecției lui Vlad Nancă asupra luptei noastre zilnice de a împărți și de a ține, fiecare dintre coloanele cuplate din schema lui Perrault suportă jumătate din sarcina care a fost inițial destinată unei singure coloane, fiecare coloană întreagă suportând jumătate din greutatea arhitravei care se sprijinea inițial pe jumătatea unei coloane.
Mișcarea leagă cuplul de o dimensiune temporală, permițând corpurilor lor să fie atât de sincronizate, atât de conectate, punând în același timp la îndoială sentimentul nostru de sine individual și de dependență reciprocă.
