În 2023 am absolvit Facultatea de Arhitectură și Urbanism din cadrul Universității Politehnice Timișoara. În prezent profesez ca arhitectă în municipiul Miercurea-Ciuc, Harghita. Printre interesele mele se numără activitățile în aer liber, fotografia, cititul, bricolajul și călătoriile.

Filozofia proiectului a pornit de la ideea de „vindecare acasă”- de a genera un spațiu familiar, aproape de acasă, care să transmită mesajul că reabilitarea este posibilă. Temele principale abordate în lucrarea de licență au avut în vedere studierea și descoperirea modului în care spațiul construit și relația acestuia cu contextul, respectiv cu oamenii, poate contribui la recuperare a pacienților care au suferit un accident vascular cerebral. Concluziile descoperite în cadrul procesului sunt reflectate prin arhitectura propusă, prin modul în care spațiile interioare relaționează cu coridorul, cu spațiile comune, de tranziție și cu cele exterioare, rezolvând probleme ce țin de intimidate, confort, siguranță, lipsa motivației pacienților. Centrul de reabilitare a fost gândit ca o locuință temporară, promovând deodată recuperarea într-un mediu medical, precum și învățarea prin motivație, implicare și activitate, la fel ca o școală. Având în vedere caracterul aproape rural al amplasamentului, înconjurat de case de locuit, abordarea aleasă a proiectului a fost crearea unui „sat” în interiorul parcelei. Tema satului se leagă de comunitate, sprijin reciproc, natură, toate fiind principii importante pentru generarea centrului de reabilitare. Spațiile de cazare imită siluetele caselor tradiționale și sunt colorate pentru a facilita orientarea pacienților în cadrul complexului. Dispunerea volumului generează o serie de grădini și spații exterioare cu caractere diverse care se află în strânsă legătură cu spațiile interioare: spații de terapie exterioare, curtea cu legume și flori, livada, capela. Configurația interioară a centrului generează spații de socializare dar oferă și posibilitatea de a se retrage. Îi motivează pe pacienți să iasă afară din camerele lor și le oferă un nivel optim de stimulare prin amplasarea spatiilor comune în imediata vecinătate a camerelor, făcându-i ușor accesibile tuturor și facilitând formarea de comunități. Soluția de asemenea creează spații care se pot modifica ușor de către utilizatori, folosind pereți mobili, proiectați astfel încât camere single pot fi transformate în camere duble și permit cazarea rudelor sau îngrijitorilor.