Thinging Studio este un birou de arhitectură înființat de arhitectul Octavian Gugu în 2006. Proiectele variază ca scară și abordează din perspectiva contemporană programe din cele mai diverse. Se încearcă permanent situarea discursului de proiectare pe o poziție interogativă atât a modelelor disciplinei cât și a clișeelor generate de acestea, țintind poziția atât de rară a inovației. Biroul se bucură constant de recunoaștere profesională în cadrul unor evenimente precum Anuala de Arhitectură București sau expozițiile Romanian Design Week.

Localizarea acestui proiect se află pe o străduță ce străbate zona mărginașă și supraviețuitoare a cartierului Uranus, profund afectat de ultima parte a perioadei comuniste. Caracterul preponderent rezidențial al țesutului a cunoscut și transformările iminente de după anii 90, în care inițiativa individuală profită de climatul noilor libertăți și posibilități economice, imprimând orașului un tip de dezvoltare cu discrepanțe noi, ireversibile. Vecinătatea de S și V a terenului, în mare parte neconstruita, va face tranziția ‘de scară’ dinspre bulevardul Tudor Vladimirescu. Este și motivul pentru care proiectul, dispus pe un teren lung și îngust, preia reglementările unui PUD, respectiv condiționările unui proiect anterior din care s-a executat doar subsolul. Clădirea conține 25 de apartamente de dimensiuni variate. Parterul deschis către stradă e destinat parcării, facilităților comune și unor apartamente cu grădină proprie ce profită de intimitatea poziției în adâncimea parcelei. La etajele superioare apartartamentele beneficiază de deschiderea pe 3 laturi ale terenului în timp ce pe a 4-a, unde a fost preluată curtea de lumină, sunt dispuse circulațiile interioare comune și unele bucătării. Așadar, orientarea rezultată este definitorie pentru noua arhitectură. Fațada dominantă, mai slab luminată, dă tonul ferestrelor mari și ale balcoanelor colorate. Etajul 5 este fragmentat de terase generoase care aerisesc silueta clădirii iar dorința de a capta mai multă lumina a diversificat și pe înălțime volumetria. Repertoriul finisajelor exterioare dorește să echilbreze materiale care există acolo: metal, vopsea, sticlă, tencuială. Însă discreția intervenției nu a exclus posibilitatea de a obține o arhitectură cu personalitate. Detaliul apare pe măsură ce te apropii. Balcoanele își trasforma consistența în funcție de unghiul din care privești. Orientarea diferită a lamelelor de metal le face transparente sau opace. Relieful discret al tencuielii e cameleonic, reflectând lumina foarte diferit în funcție de momentul zilei. Pergola de la stradă, ca element de aliniament, devine un prag dematerializat și foarte cartezian ce diferențiază subtil parterul și subsolul, hașurând în același timp cu umbre foarte grafice accesurile.