Laura și Jacqueline au absolvit Facultatea de Arhitectură și Urbanism Timișoara. Și-au început colaborarea în ultimii ani de facultate, unindu-le un interes comun pentru scenografia inerentă din spatele arhitecturii.

Zona bălților din Jimbolia reprezintă un peisaj cultural complex, atât prin istoria importantă a industriei sale de ceramică, ce a conturat identitatea comunității locale, cât și prin biodiversitatea peisajului natural-antropic, format în urma declinului industrial. În lipsa oricărei urme materiale care să ateste povestea industrială a locului, regăsită astăzi doar în memoria colectivă a comunității care a trăit-o, aceasta va dispărea odată cu trecerea generațiilor. Proiectul a avut ca miză adresarea acestei istorii intangibile. Proiectul a pornit de la conceperea unei sistematizări strategice cuprinzătoare care să creeze, la nivel macro, o imagine coerentă și unitară. Această sistematizare a constat în implementarea unui masterplan al zonei, ce urmărește integrarea unei serii de inserții în peisaj într-un un grid raportat la rețeaua locală și teritorială. Această rețea, alcătuită din puncte, articulații în peisaj, dialoghează cu piesa centrală - ansamblul cultural, transmițând ideea unui muzeu ce se extinde pe întregul peisaj. În cel mai important loc din masterplan-ul zonei bălților, ansamblul cultural apare drept un gest liniar ce se materializează în imaginea unui zid de cărămidă, care devine, totodată, o arhivă de materiale și însemne, o poartă care primește publicul în zona bălților, un fundal pentru vegetația pe care o traversează și un mijloc de a primi mișcare în interior și deasupra sa. Linia este în sine și o casă în care sunt găzduite funcțiunile ansamblului între cele două ziduri, creând astfel o succesiune de spații și curți interioare: Centrul de Artă & Cercetare spre S-V, iar spre N-E Muzeul. Efortul sintezei dintre funcție, gest artistic și discurs intelectual a ghidat proiectul până în etapa lui finală. Nu întâmplător numele acestuia este și ”Between the Lines”. Proiectul face apel tocmai la o astfel de lectură, adâncă și sofisticată, printre linii, folosind arhitectura în sens aproape literar. Arhitectura este configurata nu atât pentru a adăposti cât pentru a crea misanscena unei experiențe spațiale atent regizate. Linia este în fapt o frază și o poveste. Arhitectura este deopotrivă regie și scenografie. De-a lungul ei spațiul poate fi descris în acte. Zidul ca intrigă. Materialul ca leitmotiv. Spațiul ca figură de stil. Forma ca metaforă. Traseul ca fir epic spre un deznodământ sau alatul.