Învelișuri dinamice vii

Larisa Georgiana Popa este absolventă a Facultății de Arhitectură „G.M.Cantacuzino” din Iași (2013) în timpul căreia a obținut în cadrul unei echipe de lucru premiul II la faza națională a concursului ISOVER Multi-Comfort House Students Contest 2010 și premiul II la faza națională a concursului ISOVER Multi-Comfort House Students Contest 2012. Proiectul de diplomă „Centru de Ecologie Montană”, Rânca, județul Gorj a fost selectat și expus în cadrul concursului ARCHIPRIX - HunterDouglas Awards - Madrid 2015. În anul 2016 înființează împreună cu Sergiu Popa biroul de arhitectură „Art&Facts” din Suceava, colaborând cu alte birouri de proiectare din Suceava și Iași. Proiectele biroului exploatează cu precădere pasiunea față de munte și se caracterizează prin căutări continue în domeniul arhitecturii specifice locale. Obține în anul 2018 titlul de doctor în inginerie civilă al Universității Tehnice din Cluj-Napoca cu teza „Optimizarea anvelopei clădirilor de birouri eficiente energetic”. Activează ca voluntar în cadrul asociației „De-a arhitectura” în perioada 2018 - 2022. În cadrul RAM - Regionala de Arhitectură Moldova din 2019, 2022 și 2024 au fost nominalizate o serie de proiecte coletive la secțiunea Arhitectură rezidențială, secțiunea Amenajare interioară și secțiunea Locuințe colective. Din 2020 lucrează ca profesor în învățământul preuniversitar, specializarea Arhitectură, la Colegiul de Artă „Ciprian Porumbescu” din Suceava.

Gândindu-ne la termenul de „cover” ca înveliș al clădirii, element de separație între exterior și interior, arhitectura contemporană, urmând principiile sustenabiltății, propune mai degrabă o serie de învelișuri – „cover-uri”- sub care se ascunde clădirea. Cu funcție și de protecție acustică, termică, de umbrire, aceste învelișuri translucide ca niște foițe de ceapă ascund miezul clădirii, filtrează lumina naturală, mijlocind și o trecere mai gradată de la spațiul public spre spațiul privat, intim al unei locuințe de exemplu. Privind în jur, s-au construit o serie de clădiri cu performanțe energetice scăzute care consumă cantități semnificative de resurse neregenerabile, neținându-se cont de tradiții și de contextul climatic. Astfel în contexul actual, starea de confort este tot mai greu atinsă în spațiile interioare fără un aport semnificativ al instalațiilor de încălzire, ventilare și aer condiționat. Stratul subțire care desparte interiorul de exterior, lipsit de inerția termică și sistemele de umbrire necesare asigurării unui climat interior optim în contextul schimbărilor meteorologice, expune viața intimă a interiorului către trecători. În teza de doctorat „Optimizarea anvelopei clădirilor de birouri eficiente energetic” am abordat tema tot mai pregnantă a necesității găsirii unor rezolvări optime pentru problemele legate de eficiența energetică scăzută a anvelopei clădirilor, susținând că limitările soluțiilor pentru fațadele existente pot fi depășite doar prin trecerea de la sistemele statice la sisteme adaptabile care răspund dinamic la schimbările parametrilor mediului interior și exterior și care înglobează surse de energie regenerabilă. Utilizarea sustenabilă a materialelor si resurselor în mediul construit maximizează timpul de viată a componentelor si materialelor clădirii, ca strategie de a evita uzura morală a clădirii si a impactului asupra mediului si costurilor în ceea ce privește consumul și irosirea materialelor. În acest sens, anvelopa clădirii trebuie să fie una dinamică asemenea unui organism viu, exemple în acest sens fiind sistemele cu mai multe perne de aer care se pot umfla sau dezumfla, sistemele de umbrire mobile, panourile cu bioreactoare cu alge, ș.a. care pot regla cantitatea de căldură și de lumină care pătrund în spațiul interior al clădirii și în plus oferă o imagine exterioră în continuă transformare, corespunzând nevoii actuale de transformare, de continuă stimulare vizuală.