Spațiu public

Instalații temporare

0

voturi ale publicului

0

voturi ale publicului

Adela Trif, Iulia Periețeanu, Mihai Trif, Oana David

Autor(i) / Reprezentanți echipă

Adela Trif, Iulia Periețeanu, Mihai Trif, Oana David

Profesia

arhitect

Colectiv/birou

Getrix SA Craiova, Getrix Comunitate

Co-autori/membrii echipei

Leontin Trif, Mariana Trif, Nicolae Trif, Andreea Trif, Ilona Nica

Colaboratori externi

Teatrul Național Marin Sorescu Craiova, Festivalul Internațional Shakespeare

Locația proiectului

Craiova, România

Buget în euro

10000

Suprafața

1300 mp

Dată început proiect

aprilie 2024

Dată finalizare proiect

mai 2024

Client

Teatrul Național Marin Sorescu Craiova

Constructor

Teatrul Național Marin Sorescu Craiova

Website

Vezi website

Credite foto

Adela Trif, Iulia Periețeanu, Oana David, Monica Felea

Text de prezentare a autorului/biroului în limba maternă

Getrix Comunitate își dorește să schimbe Craiova în bine, cu uneltele pe care o echipă de arhitecți și urbaniști le are la dispoziție, cu implicarea de care oamenii sunt capabili și cu sprijinul pe care administrația poate să îl ofere. Vă propunem un pact pentru un oraș prietenos cu pietonii, bicicliștii și șoferii, cu persoanele cu dezabilități, cu copiii și oamenii mari, cu oamenii de toate felurile. Până acum am ținut ateliere informale de arhitectură, am propus piste de bicicletă, am adunat și am lansat idei în spațiul public. Conceptele noastre au intrat în documente urbanistice sau s-au așezat în spațiul public ca să rămână. Getrix Comunitate este despre a activa implicarea oamenilor în comunitățile din care fac parte pentru transformarea locului pe care îl trăiesc.

Descrierea proiectului în limba maternă

Nu i-am spus nici târg, nici bâlci, dar noi știm în secret că instalația de lemn și pânză din cadrul Festivalului International Shakespeare din Craiova a avut ca scop fix asta. Ne-am trecut pe noi la autori, dar de fapt acest proiect a prins formă cu intervențiile echipei de decor a Teatrului Național Marin Sorescu, și s-a închegat cu fiecare strat adăugat de utilizatorii săi – fie ei artizani, actori, scenografi, muzicieni, spectatori sau simpli trecători. Tot ce am făcut noi a fost să răspundem la provocarea festivalului cu o idee simplă și rapid de realizat. Lângă scena mare de concerte din Hipodrom, festivalul își dorea un spațiu de inspirație medievală care să teleporteze vizitatorii în locurile și timpurile dramaturgului care i-a dat numele. De aici incinta circulară cu buticuri perimetrale, un turn-semnal, și scena de tip elisabetan. De aici structura de grinzi pătrate din lemn brut în care ritmicitatea elementelor verticale și contravântuirilor joacă și rol de decor. De aici trimiterile la The Globe și arhitectura perioadei Tudor. Shakespeare Sat a trebuit să fie eficient în utilizarea resurselor materiale, umane și de timp. Deci dincolo de aspectul estetic, proiectul a urmărit reducerea pierderilor de lemn, sistematizarea prelucrării lui și înlesnirea manevrării și asamblării componentelor. Din cele 16 elemente de lemn de dimensiuni fixe s-au construit patru buticuri mari, trei mici, trei platforme, două piese de închidere, și casa actorilor. În timp ce cele 496 de bucăți de lemn și OSB care compuneau scena s-au împărțit în 14 categorii de elemente. V-am dovedit deja ce mult ținem la sinceritate, ei bine și în cazul Satului am ținut să nu ascundem modernitatea lui. Ansamblul trebuia să adăpostească – împotriva soarelui, vântului, ploii, dar și de ochiul curios de poveștile din culise. Când vine vorba de închideri, am refuzat artificiile butaforice și nu ne-a deranjat alăturarea lemnului netratat cu panourile OSB, pânza de mercerie și bannerele poliplan. Scheletul proiectat de noi a prins viață doar atunci când artizanii și-au adus propriile pânze, sfori și gărdulețe, când scenografii au improvizat multiple scări în jurul scenei, când actorii ieșeau spunându-și replicile din spatele pânzelor bătute de vânt, când trecătorii își desenau gândurile cu creta atârnată lângă placajul negru, când copiii au ridicat un derdeluș din baloți de paie, când spectatorii și-au adus scaunele de acasă.