SALUTĂRI DIN CETATE: METODA TOWNSCAPE REVIZUITĂ

Maximilian Călin-Munteanu este arhitect, urbanist si doctorand, absolvind Universitatea de Arhitectură și Urbanism ”Ion Mincu” din București în 2018. A lucrat ca arhitect și urbanist in București și Sibiu, obținând drepturile de semnătura pentru ambele domenii. În prezent este student-doctorand la UAUIM, concentrându-se prin cercetarea sa asupra criticii și teoriei de arhitectură intersectate cu filosofia esteticii. A participat la conferințe organizate la UBB Cluj-Napoca și UAUIM București, în cadrul cărora a prezentat aspecte ale cercetării sale.

Cu trama sa stradală ortogonală, cartierul Cetate este moștenirea caracterului militar habsburgic al orașului. Pe această tramă, edificiile care au apărut în cele peste două secole - de la arhitectura militară austeră la baroc și de la neoclasicism la Secesiune - au produs un front stradal variat. Dar această arhitectură diversă este greu de citit, deoarece fațadele, care își susțin propriile compoziții și intenții plastice, sunt laterale față de axul străzii – punctul de focus al perspectivei. Mai mult decât atât, lucrând cu trama moștenită, arhitecturii i s-a lăsat puțin spațiu pentru a interacționa cu spațiul urban. Asemenea aspecte au făcut obiectul lucrării arhitectului austriac Camillo Sitte, a cărui abordarea romantică față de o țesătură urbană pitorească ar fi oferit un model plauzibil pentru Timișoara, dacă nu pentru Cetate, atunci pentru creșterea urbană extramuros din perioada interbelică. Critici ale designului parcelării extra-muros nu au întârziat să apară, așa cum a scris arhitectul timișorean Albert Kristóf-Krausz, despre șansa ratată a modelului lui Sitte pentru noua expansiune. Modelele pentru abordarea arhitecturii și a urbanismului, ridică întrebarea: în ce capacitate se coroborează arhitectura cu comunitate? Este ea un mijloc al funcțiunii? Sau poate deveni scop al activității umane? Această preocupare a mers în paralel, de-a lungul secolului trecut, cu Mișcarea Moderniste, producând, înaintea criticii postmoderniste, mici teorii și metode. O astfel de metodă a fost contribuția postbelică a arhitectului britanic Gordon Cullen. Metoda sa, numită townscape, care îi datora mult Staedtebau-ului lui Sitte, a fost una dintre cele mai cuprinzătoare încercări de a critica Mișcarea Modernistă și CIAM, dezbătută în breasla arhitecturii britanice din anii ‘50. Pe măsură ce Timișoara s-a dezvoltat în ultimii ani, devenind capitala culturală europeană în 2023, clădirile sale istorice au fost readuse la viață; se simțea cum Cetate s-ar îndrepta către un spațiu al evenimentelor – o scenă. Fiind „puse în siguranță”, acele clădiri restaurate deveneau un decorum, limită a spațiului urban, unde urmau să se întâmple principalele evenimente. Acest eseu este o călătorie de a descoperi cartierul Cetate prin metoda townspace al lui Cullen. Implicând totodată și revizuirea metodei, eseul imaginează, de asemenea, o alternativă Cetate, o acoperire a spațiului mereu în devenire și în continuă schimbare în care arhitectura va avea să fie o prezență.