Andrei Nițu-Săraru este student în cadrul Școlii Doctorale de Arhitectură din București și cercetează fenomenele care au condus la degradarea fondului construit agroindustrial. Membru fondator al grupului RIH, propune diverse activități, workshopuri și publicații prin care problema ruinelor rapide agroindustriale poate fi adusă în fața unui public mai larg, cu caracter multidisciplinar, în vederea conturării unor modalități de salvgardare a patrimoniului ”banal” agricol.

Tema patrimoniului banal agroindustrial și a contribuției sale la degradarea orașului monoindustrial este una insuficient dezbătută, devenind, în ultimele trei decenii, o reală preocupare în ceea ce privește viitorul orașelor în declin. Prin acest demers, proiectul expune o atitudine posibilă în ceea ce privește înțelegerea revitalizării nucleului orașului românesc (agro)industrial. Istoria dezvoltării exploatărilor agricole din România subliniază capacitatea infrastructurii acestui mecanism de a se adapta sau restructura, iar moștenirea construită a fostului regim a avut rol de suport în acest proces. Revitalizarea acestui fond construit ruinat reprezintă un instrument necesar în procesul de regenerare al orașelor mici agroindustriale. Procesele de recuperare ale zonelor productive sunt dezvoltarea durabilă (prin recuperarea funcțiunilor inițiale și implicarea unor noi utilizări de factură socială și culturală) și conștientizarea potențialului economic și social. Cu toate acestea, tranziția decalajelor dintre mediile urbane în creștere, stagnante și în declin este deseori sincronizată cu dinamica contextului social actual. Proiectul provoacă un dialog direct și constant, cu unul dintre cei mai importanți poli de dezvoltare ai agriculturii românești (Academia de Științe Agricole Grigore Sisești- entitatea care patronează majoritatea Stațiunilor de Cercetare din teritoriu), și implicit cu specialiști din domeniul reabilitării. Astfel, deși miza proiectului de diplomă este să recupereze un mecanism care nu a eșuat ci a fost obligat să eșueze de schimbarea unui regim și apariția investițiilor private (implicit a corupției instituționalizate), trebuie prevăzute instrumentele venite din stimuli externi. Scopul intervenției este introducerea, în circuitul închis al unei instituții de cercetare, a unor elemente cu caracter public, pentru a metamorfoza procesul de producție într-unul muzeal. Proiectul vizează cele trei componente majore ale SCDVV Drăgășani, componenta de producție - Hala principală și laboratoarele, componenta de reprezentare - Fosta Arhivă și clădirea veche a stațiunii, și componenta de locuire - Căminele Munictorilor și Studenților. Aceste trei componente majore plutesc în gradina Statiunii, cu importante colecții ampelografice, sistematizată astfel încât să poată deveni un circuit turistic în sine.