De zece ani, Beta premiază inițiativele și proiectele de arhitectură de calitate din România, Ungaria și Serbia. Juriul internațional din fiecare ediție este format din arhitecți de renume, iar premiile acordate reflectă determinarea noastră de a promova autorii și proiectele cu un impact benefic asupra mediului construit.
Pentru prima oară în această competiție, am introdus Premiul Publicului, prin care ne dorim să îmbunătățim legătura arhitecților cu publicul larg, subliniind importanța arhitecturii care se adresează direct valorilor și nevoilor societății.
Cu toții trăim și folosim orașul și spațiile pe care arhitecții le proiectează, așa că dorim să recunoaștem în Premiile Beta preferințele publicului larg. Premiul Publicului este modul nostru de a aduce arhitectura de calitate mai aproape de publicul larg și de a promova acele proiecte de arhitectură care ne fac mândri de orașele în care trăim. Fiecare persoană poate vota un singur proiect din categoriile Spațiu Construit, Spațiu Interior, Spațiu Public, Lucrări de licență și Căutări.
Votul publicului va fi deschis deodată cu vernisajul expoziției și se va desfășura până la finalul concursului, când proiectul cu cele mai multe voturi va fi premiat în cadrul Galei de Premiere a Premiilor Beta 2024.
Text de prezentare a autorului/biroului în limba maternă
VICEVERSA este o platformă dinamică ce aduce împreună arhitectura, artele vizuale și discuțiile despre problemele politice și sociale. Se concentrează pe prezent, observând critic, punând întrebări și analizând evenimentele actuale pentru a crea mesaje care evidențiază complexitățile lumii de azi. Fondată în 2021 de Dorin Ștefan Adam și Laurian Ghinițoiu, VICEVERSA își propune să fie o sursă de conținut provocator, încurajând spectatorii să privească mai profund și să se angajeze cu forțele care modelează lumea noastră.
Descrierea proiectului în limba maternă
O “umbră" preluată dintr-un loc poate ilumina în altă parte. Situată la 26 de metri sub Sala Plenară a Parlamentului României, această instalație de lumină, sunet și fotografie devine o rebeliune performativă care evocă complotul cu pulbere de pușcă al lui Guy Fawkes. Ea subliniază modul în care deciziile politice influențează mediul construit. Un non-loc, un spațiu subteran întunecat, abisal în caracterul său, clar definit, dar aparent infinit, unde infinitatea răsună în reverberațiile structurii de beton; un spațiu atât de sigur încât devine aproape interzis. Conceptul curatorial sugerează conversia acestui spațiu tehnic subteran, niciodată utilizat, lipsit de lumină naturală, dintr-o clădire clasificată ca obiectiv militar. Izolat de oraș, cea mai grea clădire din lume se situează pe locul al doilea ca suprafață după Pentagon. Inițial destinat președintelui comunist Nicolae Ceaușescu, Parlamentul României este acum un simbol al regimului trecut. Deși funcțiunea s-a schimbat, sunt necesare acte simbolice pentru integrarea urbană. Accesul publicului extern a fost restricționat, o condiție inițială pe care am acceptat-o. Organic, toți vizitatorii și-au găsit „prieteni” care lucrau în instituție. Ironic, oamenii au întâlnit politica la ea acasă și nu oricum, ci prin „nepotism”, folosit în scop cultural - un dialog celebrat chiar și când părea imposibil. Aprobarea, în sine, a fost o performanță; timp de 2 ani am discutat cu mai mulți vicepreședinți și secretari ai Senatului și Camerei Deputaților, departamente tehnice, de securitate și protecție. Cu 10 semnături, niciuna neputând asigura curățenia, stratul de praf de 40 de ani a ajuns pe pantofii strălucitori ai politicienilor. Neintenționat, la vernisaj, fumul atmosferic a fost aspirat de vechiul sistem de ventilație până la etajele superioare, inclusiv în sala plenară activă. 45 de fotografii iluminate din spate, radiind lumină, inundă întunericul subsolului. Negând gridul, ele sunt aranjate radial, simulând o explozie în jurul epicentrului imaginar, afișate întotdeauna cu spatele spre vizitator. Gestul principal, „găurile negre”, sunt vizibile doar prin propria lumină aruncată pe pereți. Imaginea este pe cealaltă parte, secundară și înlocuibilă cu orice eveniment traumatic. Tema este explozia silozului din portul Beirut pe 4 august 2020, un eveniment care a cauzat distrugeri masive orașului și pierderi de vieți omenești. Fotografiate după o lună, ele surprind atât trauma, cât și speranța de viata.