Local, simbolic și precar sau "Learning From Vama Veche"

Alexandru Belenyi este arhitect, urbanist și educator. Și-a susținut teza de doctorat în 2015 (Educație pentru arhitecți) și a obținut titlul de doctor la Universitatea Ion Mincu din București (România). A studiat la TUDelft (Olanda) și la Universitatea Ion Mincu. Anterior înființării propriei sale companii de arhitectură, a lucrat pentru Aecom București și Chora Architecture & Urbanism, Londra. A fost implicat în proiecte de planificare și arhitectură de mare amploare, precum Planul Urban General pentru București, Sala Polivalentă din București (Aecom) și Incubatorul Climatic din Strâmtoarea Taiwan (Chora UK). Din 2015, Alexandru Belenyi și-a înființat propriul birou. BAAB Architecture and Urban Planning se concentrează pe proiecte experimentale în arhitectură, cercetare în urbanism și designul spațiului public. Împreună cu partenera sa, Irina Niculescu, Alexandru a dezvoltat numeroase proiecte de urbanism tactic pentru îmbunătățirea spațiului public. Cel mai recent proiect al lor, "City as Classroom," s-a concentrat pe implicarea elevilor de liceu în construirea de spații terțe pentru tineri, ca mijloc de regenerare a Centrului Istoric din Brașov.

Vama Veche a fost, în perioada comunistă un sat mic de lângă Marea Neagră. Era și o ascunzătoare, îndrăgită de arhitecți pentru simplitatea și spiritul său boem. După 1990, capitalismul a început să se manifeste și până în anul 2000, refugiu boem a fost înlocuit de "dezvoltare haotică, ignorantă față de spiritul local și arhitectura tradițională"... sau cel puțin acesta a fost discursul teoretic dominant despre acest loc, atât de important pentru comunitatea arhitecților. Nostalgia a devenit principala unealtă pentru interpretarea a ceea ce se întâmpla în Vama Veche. Să scrii despre Vama Veche este riscant din cauza valorii sentimentale pe care o are, dar este necesar. Textul privește Vama Veche ca pe un laborator pentru cultura DIY dezlănțuită de pe plajă și ca o potențială sursă de inspirație. Ascunse printre barăci și construcții ilegale se află numeroase realizări arhitecturale care eludează sistemul actual de categorisire. Vama pune sub semnul întrebării "arhitectura bună" și uneltele pe care le avem pentru înțelegerea formei urbane contemporane. Dacă ar fi examinată mai atent, această așezare ar putea oferi o perspectivă asupra modului în care funcționează orașele noastre, despre cum noua materialitate DIY afectează mediul construit, despre ascensiunea bricolerului urban. Textul reiterează ethosul și unele dintre principiile cunoscutei cărți a lui Scott Brown, Venturi și Izenour - Learning From Las Vegas. Deplânge lipsa observațiilor din teren și reafirmă simbolismul și fantezia ca principale forțe motrice ale Vămii Vechi. Denise și Bob savurează o cafea la Ovidiu. Urmează apoi o trecere rapidă în revistă atât a uneltelor folosite în realizarea acestui frumos coșmar, cât și a principalelor sale contradicții. Textul consemnează nașterea unei noi tradiții locale. O tradiție în care bătrânii satului sunt acei primi antreprenori și futurologi ai turismului din anii 1990, în timp ce locuitorii locali originali sunt împinși în rolul imigrantului proaspăt sosit, luptând să țină pasul cu efectele noului urbanism stroboscopic. Mai sunt apoi discutate pe scurt strategii de ocupare a parcelelor, gardul, simbolismul, rolul precarității în construcție sau inevitabilitatea unui nou proiect estetic. Spre final, autorul propune filozofia "learning by doing" ca o paradigmă mai potrivită pentru interpretarea evoluției Vămii Vechi, cât și a legăturii sale dialectice cu alte spații emblematice ale orașului postmodern, cum ar fi Magazinul de materiale de construcții.