Izolat

Mă numesc Carmen-Theodora Norețu și sunt masterandă la Arhitectură și Design Urban la Politecnico di Milano. Mereu m-a fascinat de modul în care orașele funcționează și răspund la mediu, cultură și, bineînțeles, comunităților lor. Îmbunătățirea vieții, sustenabilitatea și integrarea în contextul locului sunt caracteristici pe care le apreciez și pe care le consider întotdeauna atunci când proiectez. În timpul studiilor de licență la Bartlett School of Architecture, am dezvoltat o înțelegere a materialelor și a abordării site-ului, găsind soluții pentru oportunități limitate prin adoptarea unor idei adecvate pentru spații de locuit mai bune. Am vizat proiectarea unor spații adaptabile care să răspundă scopului clădirii. După absolvire, am lucrat în birouri de arhitectură din București și Londra, ceea ce mi-a permis să dobândesc diferite cunoștințe, de la planificare urbană la proiectare detaliată, și să înțeleg efortul colectiv pentru a livra fiecare proiect cu responsabilitate și profesionalism. Cercetarea mea se axează pe rolul arhitecturii în crearea unui habitat uman în spațiul cosmic. Într-un mediu extrem de diferit și auster față de cu cel de pe Pământ, schemele de adaptabilitate pot găsi un aliat în arhitectură pentru a îmbrățișa factorul uman și a crea un mediu familiar. Îmi propun să continui cercetarea academică, axându-mă pe provocările cu care se confruntă orașele contemporane și pe modul în care putem îmbrățișa constrângerile pentru a remodela mediul nostru urban.

Ce-ar fi dacă aș fi o păpușă într-o casă de păpuși, sau o altă marionetă a Stăpânului Timp? Incapabil să acționez din voința proprie. Izolat într-o cutie de carton părăsită. Aș putea ieși din această cutie, Timp? În ce direcție ar trebui să mă îndrept atunci? Poate aș putea să sar pur și simplu într-o corabie din carton și să plec spre nicăieri, de unde provin amintirile mele. Dar atunci realitatea Timpului m-ar trezi. În mortalitatea mea, nicăieri e prea mult. Lumea în care sunt liber pe corabie este o altă cutie, cu alte limite. Dar tot o cutie a Timpului de păstrat.”