Ferma Zsimboja

Cristian Moțiu este arhitect, în vârstă de 32 de ani. Născut în Arad, a ales să profeseze în Timișoara, orașul în care a și studiat arhitectura. În prezent, îmbină profesia de arhitect cu cea de muzician. Studiază trompeta și activează în corul filarmonicii din oraș. Proiectează arhitectură contemporană, dar este pasionat și de arhitectura veche, restaurarea fiind o practică recurentă în activitatea sa profesională. Printre pasiunile sale, altele decât cele din care a făcut o profesie, se numără design-ul grafic și explorarea istoriei din regiunea sa natală.

Ferma Zsimboja își are originile în prima jumătate a secolului 19. În 1876, sub administrarea familiei nobiliare din Șiria, este reabilitată și primește numele de Puszta Zsimboja, denumire preluată de la un fost lac ce colecta apele de pe versanții dealurilor din zonă, dar care a fost desecat la începutul secolului 19. În perioada comunistă, aici a funcționat sediul unei Întreprinderi Agricole de Stat (IAS). Corpul de clădire care face obiectul acestui proiect a găzduit birouri, o cantină cu bucătărie și alte dependințe. Proiectul tocmai finalizat și-a propus să salveze o mică parte din istoria locală și să pună în valoare acest corp de clădire. Partea de clădire originară, a cărei valoare e considerabilă a fost reabilitată. Partea formată prin adiționări în etape diferite (bucătărie și spații pentru dependințe), fără oarecare valoare, a fost restilizată și modernizată, într-o manieră unitară, contemporană. Această parte de clădire remodelată este menită să complimenteze arhitectura originară printr-un design minimalist, dar care totodată oferă prestanță prin amplitudinea spațiilor. Între cele două tronsoane de clădire, adică între vechi și nou, a fost gândită o vitrină, ca un element discret de separare și ierarhizare a celor două etape. Aflându-se undeva în mijlocul câmpului, într-o zonă expusă intemperiilor și arșiței verii, spațiile au dispus de ferestre mici și puține. În acest sens, o fațadă nordică a părții noi de clădire a fost complet vitrată, iluminând astfel spațiul de zi cel mai utilizat, dar protejând în același timp de lumina directă a soarelui sau de intemperii. Peisajele cu câmpul, muntele și dealurile pline de vii dinspre S-E sunt scenice și spectaculoase. În timp ce adiția contemporană beneficiază de aceste priveliști prin ferestrele amplasate pe fațada sudică, partea veche a clădirii beneficiază de o terasă amplă și elegantă cu acces din salon și birou.