Extensii Umane

Andreea Ilie este o artistă care se inspiră din legătura inerentă dintre arhitectură și psihicul uman. Lucrările sale surprind esența clădirilor sociale și a spațiilor comune, subliniind influența lor profundă asupra individului modern. Prin lucrările sale, ea încearcă să dezvăluie adevăratul scop al acestor spații și să sublinieze importanța vitală a experiențelor colective, combătând sentimentul profund de alienare care poate pătrunde în viața noastră atunci când ne simțim deconectați de noi înșine și de ceilalți.

Arhitectura trebuie să devină o problemă a maselor, o problemă a corpului și a naturii. Numai dacă vom reuși asta vom fi capabili să mișcăm oameni și lucruri. Trebuie să permitem ca vechile noțiuni să fie abolite pentru a începe de la capăt și pentru a face loc unei perspective mai pătrunzătoare, orientată spre om. Oamenii se raportează și se aseamănă cu structurile în moduri diferite, mai ales dintr-o perspectivă dialectică. Similar modului în care observăm clădirile, oamenii pot și trebuie să fie examinați în relație cu ceilalți. Atât timp cât observăm lucrurile ca fiind lipsite de viață și imobile, unul lângă altul sau unul după altul, separate, izolate și divizate, nu vom întâlni nicio contradicție. Fără un context adecvat, nu vom întâlni nicio armonie, precum și nicio înțelegere a funcționării lor. Nu vom putea înțelege existența dialectică a unor entități care au capacitatea de a progresa doar prin antagonism. În mod similar, oamenii trebuie să fie înțeleși și observați nu ca indivizi deconectați, ci ca organisme relaționale. Este evident că omul și mediul înconjurător creează o anumită fuziune, devenind una, acoperindu-se reciproc. Unul nu poate funcționa fără celălalt și putem observa o influență clară pe care unul o are asupra celuilalt. Întreaga clădire se conectează cu împrejurimile imediate și mai largi, camerele individuale reacționează colectiv. Întregul se leagă de cea mai mică particulă și aceasta se transformă într-o celulă a unei comunități. Se transformă într-o imagine umană. Structurile societății, inclusiv arhitectura, sunt produse ale condițiilor economice și ale relațiilor sociale predominante. Indivizii pot experimenta un sentiment de alienare ca urmare a faptului că se simt separați atât de ei înșiși, cât și de ceilalți oameni. Pentru a evita acest lucru, clădirile trebuie să promoveze comunitatea și interacțiunea socială între rezidenți, acoperindu-i și protejându-i astfel. Arhitectura trebuie să reflecte principiile și nevoile oamenilor mai degrabă decât cerințele capitalului. Aceste fotografii scapă de orice distragere a atenției - ele prezintă realitatea și clădirea în forma sa cea mai pură, lipsită de orice context, prezentând un sens brut și capturând contradicția, repetiția și asprimea. Pătrunzi în acest microcosmos plat care rearanjează și reinterpretează arhitectura așa cum o percepem noi, permițându-ți să înțelegi pe deplin scopul său social final - conectarea oamenilor și a omului la celula vie.