Cover it roughly - BETA 2022

Loredana Gaiță a studiat arhitectura la Timișoara și Bruxelles și este doctorandă la Universitatea de Arhitectură Ion Mincu, București. Proiectele sale de arhitectură și design de interior au fost premiate (BETA 2018, 2020, BigSee 2019), expuse (RDW 2019, 2021, BETA 2020) și publicate (Zeppelin, Igloo, 50 de ani FAUT). De asemenea, a coordonat sau a contribuit la diverse procese de îmbunătățire a spațiului public - urban și social, precum: Timișoara verde-albastră, 2018-prezent, OAR Concursuri, 2017-2021, Programul Cultural al proiectului Timișoara 2021 Capitală Europeană a Culturii, 2015-2016, Fabricăm, 2015, Exploatarea culturală Petrila, 2018 etc.

„Covering”, înțeles ca un proces al însușirii și reconstituirii unui obiect, reprezintă o metodă curentă, a cotidianului, folosită fie involuntar, fie în mod asumat. Progresul este aproape întotdeauna atins prin schimbări graduale care se bazează pe ceva ce a fost deja făcut, spus, scris și, cu siguranță, gândit. „To cover”, înțeles ca „a imita”, reprezintă un act fundamental al învățării și stă la baza cunoașterii. Totuși, pentru a contribui la producerea de cunoștințe, acesta ar trebui să urmărească adăugarea de valoare la o situație inițială a obiectului. În domeniile artei și culturii, imitația, ca proces asumat, presupune o alterare fie a formei, fie a semnificației, sau a ambelor. Prin ajustarea formei, funcției sau discursului, „covering-ul” devine o acțiune creativă care implică operații extrem de abile și de bine informate, ce au ca scop atingerea unui impact specific. Pornind de la tema din acest an a Bienalei, „cover me softly”, acest eseu susține că procesul de imitație folosit în abordarea situațiilor urbane ar trebui să presupună un act de resemnificare, care să aducă relevanță într-un nou context spațial sau temporal. Chiar și atunci când se mențin aceleași coordonate geografice, contextul utilizării, prezentării sau comunicării obiectului imitat nu este niciodată același cu cel al obiectului original. Folosind ca studiu de caz reconstituirea asumată a unor intervenții temporare în spațiul public din cadrul celei de-a 4-a ediție a Bienalei de Arhitectură din Timișoara – BETA 2022, voi analiza în acest eseu cum deciziile curatoriale au afectat percepția publicului. Argumentele vor fi construite în jurul conceptelor de adaptare și resemnificare – criterii minime pentru intervenții urbane relevante și care contribuie la producerea de cunoaștere.