Spațiu construit

Nerezidențial / Intervenții pe existent

N

Nominalizare

20

de voturi ale publicului

20

de voturi ale publicului

Oana Iacob

Autor(i) / Reprezentanți echipă

Oana Iacob

Profesia

arhitect/arhitectă

Colectiv/birou

CABINET + Republic of Architects

Co-autori/membrii echipei

arh. Ioana Trușcă, arh. Laura Covaci, arh. Cristian Nae, conf. Dr. arh. Adrian Crăciunescu Peis. Alina Floca

Colaboratori externi

Ing. Adrian Nicolescu, Exp.ing. Adrian Mircea Stanescu ing. Adrian Drăgușin, ing. Adrian Naomescu, ing. Marius Andrei

Locația proiectului

Alexandria, jud. Teleorman, România

Buget în euro

-

Suprafață utilă

351,25

Dată început proiect

Octomber 2020

Dată finalizare construcție

April 2024

Client

Asociația Casa de Ajutor Reciproc a Pensionarilor Alexandria

Constructor

Piperman

Website

Vezi website

Credite foto

Oana Iacob

Text de prezentare a autorului/biroului în limba maternă

CABINET este un studio de arhitectură și design care creează conținut pentru medii frumoase, virtuoase, abundente, cu experiență în reutilizarea adaptivă și renovarea clădirilor existente. Republic of Architects a fost un parteneriat ce aborda întrebări contemporane specifice designului, arhitecturii și orașului, ce a funcționat în perioada 2007 - 2023.

Descrierea proiectului în limba maternă

Casa de zidărie, datată în 1912, construită în stil eclectic, cu pod cu depozitare și acoperiș din tablă, este amplasată la stradă, cu două încăperi denumite în planuri vechi sală, din care sunt luminate indirect și accesate camere fără legătură cu exteriorul. Viața casei se petrecea mult în curtea cu vie, pomi și plante comestibile, dependințe. În 2003, construcția a fost declarată monument istoric clasa B, protejîndu-se decorația exterioară, tîmplăria, soba veche. În 2020, când casa a fost cumpărată, primise însă o prispă mare cu placă de beton, ferestre fuseseră obturate, apăruse o ușă mică, atipică. Cînd noul proprietar, un C.A.R.P. (Casă de ajutor reciproc a pensionarilor, o instituție financiar nebancară, a cărei funcționare depinde de comunitatea membrilor), a ajuns la arhitecți, știa deja de ce a cumpărat monumentul. Dorea ca noul sediu să ofere spații bune pentru angajați și pentru activitățile sociale cu membrii, să crească o comunitate. Fuseseră deja în discuții cu Comisia Zonală de Cultură și știau că dacă au nevoie de mai mult spațiu, extinderea s-ar putea face printr-un corp de clădire separat. Proiectul de intervenție a avut multiple cerințe de echilibrat. Pentru început, o serie de decizii au modificat casa monument pentru a elimina elementele ce o alteraseră de-a lungul timpului și aduce alte elemente pentru noua funcțiune de birouri și de spațiu de socializare pentru comunitate. Apoi, opțiunile de proiectare ale corpului nou de clădire, distinct, cel ce urma să primească strict funcțiunea financiară. Iar în final curtea, care devine legătura dintre cele două clădiri și cu strada. S-au definit trei tipuri de utilizatori și zone de curte. Membrii vizitatori folosesc curtea din față – cu plante și bănci din cărămidă, au tot timpul acces în zona destinată lor din casa nouă și ocazional în mansarda casei vechi atunci când sunt întîlniri ale comunității. Angajatii – partea executivă - intră în spațiile lor de lucru din casa nouă prin curtea din spate. Partea administrativă intră prin curtea din față, direct în casa veche, la parter. Curțile și gardul devin astfel elemente fluide prin care utilizatorii comunică, sunt tratate cu aceeași atenție ca cele două clădiri. Situația financiară complexă în care a funcționat șantierul au făcut ca multe decizii să meargă spre optimizarea costurilor. Niciodată însă nu s-a făcut rabat la calitatea materialelor și sistemelor pentru viitoarea viață a casei monument, a corpului nou de clădire și a curții.