Text

Cosmin Caciuc

Autor(i) / Reprezentanți echipă

Cosmin Caciuc

Profesia

Architect

Website

Vezi website

Credite foto/design

Cosmin Caciuc

Text de prezentare a autorului în limba maternă

Cosmin Caciuc - conferențiar dr. arh. la Universitatea de Arhitectură „Ion Mincu” București Cărți publicate: Topohermeneutică și arhitectură: Malpas, Norberg-Schulz, Auret, Editura Universitară „Ion Mincu”, București, 2023. Transdisciplinarity and Theory of Architecture, LAP LAMBERT Academic Publishing, 2015. Dominique Perrault – direcții critice pentru mari proiecte de arhitectură, Editura Universitară „Ion Mincu”, București, 2014. Eduardo Souto de Moura – congruența dintre gândirea arhitecturală și actul constructiv, Ed. Universitară „Ion Mincu”, București, 2012. Paulo Mendes da Rocha – șase principii pentru o arhitectură a modernității reflexive, Editura Universitară „Ion Mincu”, București, 2011. Avangarda americană: 50 de ani de arhitectură: de la modernism la minimalism, Editura Zeppelin & Editura Universitară „Ion Mincu”, Bucureşti, 2010. Kenneth Frampton. Practică profesională, istoriografie critică şi teorie de arhitectură la sfârşitul sec. XX şi începutul sec. XXI. Ed. Universitară „Ion Mincu”, Bucureşti, 2010. Transdisciplinaritate şi arhitectură, Ed. Paideia, Bucureşti, 2010. Supra-teoretizarea arhitecturii, Ed. Paideia, Bucureşti, 2007. Premii: Premiul concursului de publicistică al Anualei Timișorene de Arhitectură a_ta 2014. Premiul secțiunii „Arhitectura prin cuvânt”, în cadrul Bienalei Naționale de Arhitectură București (BNAB) 2012. Premiul Arhitext Design Award pentru eseu, 2000.

Abstractul textului în limba maternă

Adevărul în arhitectură implică teorii asupra autenticității; este o noțiune esențială în creația artistică, însă scufundată în obscuritate. În gândirea târzie a lui Heidegger, revelarea faptului de a fi în ființări specifice poartă numele de adevăr, constituind deschiderea fenomenologică care se opune gândirii metafizice moderne. Comentariul meu se limitează la gândirea pe acest subiect articulată de două personalități diferite: Christian Norberg-Schulz (1926-2000) – arhitectul norvegian care a introdus în teoria arhitecturii noțiunea de adevăr, interpretând scrierile filosofului german Martin Heidegger (1889-1976) – și Jeff Malpas (n. 1958) filosoful australian care revine recent la chestiunea adevărului din perspectiva heideggeriană, cu un discurs adresat arhitecților. Din acest punct de vedere, textul meu este de fapt un „cover” de gradul al doilea la ceea ce este deja un „cover” asupra noțiunii de adevăr la Heidegger în teoria arhitecturii și filosofie. Pe de altă parte, cred că discursul actual al lui Jeff Malpas poate asigura o revizuire critică a gândirii lui Norberg-Schulz, după 24 de ani de la moartea teoreticianului norvegian. Această revizuire va evidenția șapte ipostaze ale adevărului în discursul celor doi autori: adevărul ca vizualizare, simbolizare și adunare a unei lumi; adevărul ca revelare a prezenței; adevărul ca imagine originală; adevărul ca tensiune între pământ și lume; adevărul ca o corespondență propozițională; adevărul ca onestitate; adevărul ca revelare a ființei. Concluzia ne orientează mai pregnant către adevărul înțeles ca fuziunea inevitabilă ale celor șapte ipostaze descrise anterior: aceasta presupune o interpretare fundamentată pe o atitudine relațională, preocupată de moderație și pietate, ascultătoare față de loc, capabilă să dezvăluie autenticitatea ca adecvare la situație și însușirea locului prin locuire. Faptul de a proiecta implică această însușire a locului și modul în care arhitectul este „preluat” de fapt în situația locului mai mult decât ar controla sau reordona situația dată. Revizuirea ideii de adevăr în arhitectură la Norberg-Schulz implică din punctul meu de vedere ceea ce Malpas numește „gândire topologică”: astfel, adevărul arhitecturii poate fi înțeles din nou ca „redare a locului” în care „arta locului” prin arhitectură va fi permitere relațională, activare multisenzorială și afectivă în cadrul experienței concrete, adecvare și preluare a ființării de către situație în „lăsarea-de-a-fi”.