A acoperi. A masca.

Am absolvit Facultatea de Arhitectură la Universitatea Politehnică din Timișoara în 2010, am participat la un program de masterat la Școala de Arhitectură a Academiei Regale Daneze de Arte Frumoase în 2008-2009. Un moment important din cariera mea este designul interior pentru cafeneaua <Atelier> nominalizată la Anuala de Arhitectură din Timișoara și la Bienala Națională de Arhitectură din București. În prezent, sunt student doctorand la Școala Doctorală de Sociologie de la Universitatea de Vest din Timișoara și asistent la Facultatea de Arhitectură din Timişoara. Interesul meu pentru abordările interdisciplinare are la bază gândirea bazată pe practică și promovează inclusivitatea prin încadrarea Jocului ca instrument pentru transformare socială și rezolvarea conflictelor.

Găsesc masca ca fiind cea mai puternică interpretare a temei de cover, simbolizând protecția și depăşind conceptul de identitate cu fiecare nouă performanță a sa. Măștile contestă autoritatea acționând autonom, având puterea de a evoca lumea exterioară a artefactelor și ideilor prin interpretare creativă, anonimizând identitățile prin crearea unor narative diverse. Tradiția purtării măștilor în public a fost un răspuns specific venețian la una dintre cele mai rigide ierarhii de clasă din istoria europeană, astfel măștile ne permit să explorăm diferite personaje, facilitând critica socială și anonimatul. Prin anonimatul său, masca funcționează ca o protecție, o mediere și artefact al conectivităţii umane. Johan Huizinga explică faptul că interesul nostru pentru măști provine din joc, ceea ce leagă mai departe discursul cu teoria lui Gregory Bateson despre "Încadrare" sau folosirea jocului ca metacomunicare pentru a ne îmbunătăți capacitatea de exprimare și de a dezbate subiecte sensibile. Aici, jocul acționează ca subterfugiu pentru facilitarea dialogului și schimbului de cunoștințe prin intermediul naraţiunii. Explorarea lui John Hejduk definește arhitectura prin utilizarea emblemelor, considerând arhitectura drept o reflecție a expresiei universale a condiției umane, mai degrabă decât ca o creație unică. Cartea Emblemelor servește drept sursă de inspirație pentru propria sa interpretare a măștii, folosind alegoria și metafora pentru a exprima mai eficient emoțiile. Emblemele leagă un desen simbolic cu un text explicativ sau un motto, funcționând ca un manual având scopul de a aduce în discuţie diverse idei. Ele au calitatea de a fi extrem de plastice prin forma lor simplă de comunicare, compusă într-un mod care oferă referințe către alte lumi, un efect care face familiarul să pară straniu. Conceptul de alteritate a arhitecturii explorează un subiect al sensibilității culturale, care își închipuie arhitecturi stranii care invocă măști. Aceste ciudățenii pot transforma orașul într-un dispozitiv autocritic ce acționează ca un colector de narațiuni. Masca utilizează tehnici de acțiune retorică, o arhitectură de natură subversivă, care provoacă ierarhiile sociale și poate promova schimbări sociale pozitive. Funcționând ca instrumente de cercetare, aceste dispozitive-măşti, sunt explorări ale modelului de cercetare-acţiune specific domeniului sociologie, punând sub semnul întrebării posibilitatea de a obiectiva un astfel de model prin intermediul măştii.