Ți-am zâmbit/ de sub cărămizi

Născut ‘93 Timișoara Curios Iubitor Slab Speriat Arhitect Arhitect ? Arhitect Visător Vărsător Umil

În față la non-stop Stau după Alex și simt Un vânt înțepător îmi sugrumă o îmbrățișare a importanței existenței putea fi capul meu cine am fi dacă n-am trăi, n-am trăi îmi poate aminti de decepția profesiei, mă uit jos un colț de bloc mă înghite greutatea sa cărămizi pline de întrebări și nesiguranță ce ți-am făcut eu că ai noștri au greșit sângele curge printre tencuieli sparte de ciocanul timpului și a speranței intersecția înghite t o t c e trece e un puzzle nerezolvat cum putem trăi cu curajul de a gândi: "eu am făcut asta, a meritat?" putea fi capul meu poate va fi rândul meu Ce e un oraș Altceva decât un cuib Altceva decât un experiment Altceva decât o boală Altceva decât un vis Al unui sistem rahitic obsedat de consum Și ce altceva să și facă decât să te iubească până te macină la nesfârșit, dar tu știi asta Tu accepți asta pentru că Îți place să mănânci Îți place să conduci Îți place să te f...rămânți Să semeni Să trăiești Să îmbătrânești Și te înțeleg, Semănăm amândoi Un viitor mai bun Sau tot același răsad uscat nu doresc să tulbur Cer iertare Ce implor să nu faci parte din p r o b l e m ă A mai picat un arbore nu ne privim în ochi cand traversăm deșertul pustiu d/intre fațade N-avem timp N-avem bani N-avem compasiune dar uite, a răsărit o floare. Orașul este un cuib sunt orb îmi scufund în cer gândirea printre colțuri de cuțite și cioburi de clădiri în cer când să respir o idee curată nu văd mii de stele văd neoane îmi aplec așteptările și nu-mi văd și priviri degetele, iarba verde sau petale sparte văd seringi de idei uzate și baloane betoane groase cât să nu se nască o sămânță de idee un gând înecat de scurgerea speranțelor dau afară prin canale de ignoranță și lăcomie nu văd un om ce să își asume complicitatea evoluției dezastrului toți se rostogolesc în propriile bule de confort fetid pentru a se salva pe sine iar zgârie-nori mă irită pe retină când respir cu ochii închiși îmi simt lipsa de empatie suntem la fel, vă cunosc așa a vrut beneficiarul nu tu ești de vină, eu prost că insist să exist