Enough IS Enough

#responsabilitate

Enough IS Enough

Este timpul ca arhitecții să își asume responsabilitatea pentru destinul planetei noastre și să identifice în totalitate impactul pe care munca lor îl are asupra mediului înconjurător. Industria construcțiilor consumă aproximativ jumătate din toate resursele extrase din pământ și este responsabilă pentru mai mult de o treime din consumul global de energie și emisii, exclusiv producția de ciment reprezintă 7% din emisiile de CO2. Reducerea acestor prejudicii ecologice necesită o abordare radicală a metodelor de a construi – pornind de la modul în care noi, arhitecții, abordăm procesul de proiectare.

Este necesar să construim? Ar trebui întotdeauna să considerăm „nu” ca fiind un răspuns posibil. Mai degrabă trebuie să ne raportăm la orașele noastre ca fiind mine de exploatare, de reutilizare, de conservare și transformare a ceea ce deja există, nu ca un loc cu nenumărate posibilități de demolare și realizare de noi construcții. Totodată, este cert că o populație care crește cu 2.6 oameni per secundă, generează o necesitate de a construi pentru mai mulți oameni, folosind mai puține resurse. Deja avem materiale care nu prezintă un pericol pentru mediul înconjurător – lemn, bambus, pământ. Acestea trebuie folosite mai conștient și mai des, iar în același timp trebuie să dezvoltăm alte materiale și metode noi, ecologice, care pot fi produse fără combustibili fosili, care produc zero emisii de CO2, sunt complet reciclabile și nu lasă în urma lor deșeuri pe întreaga durată de viață a unei clădiri. 

Trecerea de la paradigma din prezent a industriei construcțiilor hiper-eficiente și competitive către o abordare holistică nu va fi ușor de realizat. Odată cu acestea va fi necesar ca toate costurile pentru refacerea mediului natural deteriorat să fie suportate pe întreaga durată de viață a unui proiect, nu doar din timpul construcției. Pandemia este o dovadă clară a faptului că schimbarea radicală este posibilă, oferind speranță cu privire la criza ecologică cu care ne confruntăm: aceasta poate fi prevenită prin măsuri radicale – dacă alegem cu adevărat să acționăm, iar liderii noștri politici sunt dispuși să accepte sacrificiile necesare.

Această expoziție prezintă zeci de proiecte – locale și internaționale – realizate de arhitecți care afirmă faptul că Enough is Enough. Aceștia s-au săturat să aștepte soluții „top-down” și astfel, își găsesc modalități proprii prin care folosesc ceea ce au deja: De ce să folosim mai mult, când ceea ce avem deja este suficient? Lucrările lor evidențiază modalitățile prin care planeta noastră poate fi tratată cu respect și responsabilitate – față de mediu, față de economie, față de societate ca un întreg. 

Structura expoziției:

Prolog

Este necesar să construim?

Impactul pe care activitatea umană îl are asupra climatului și ecosistemelor generează consecințe grave pentru întreaga populație. Aproximativ un milion de specii de animale și plante se îndreaptă către dispariție, acestea fiind cele mai mari valori de până acum din istoria umanității. Iar principalul element de schimbare în natură, este reprezentat de modificările în folosirea solului și a apei din mări. Din anul 1992, zonele urbane s-au dublat, iar până în anul 2050 se aproximează că 5 milioane km de noi drumuri asfaltate vor fi construite. Proiectanții, arhitecții și inginerii vor exercita o influență masivă în dezvoltarea și impactul pe care îl va avea asupra planetei noastre. Așadar, fiecare proiect ar fi bine să înceapă cu întrebarea „Este necesar să construim?”. Iar răspunsul „Nu” trebui să fie considerat un răspuns posibil.

Cartografierea resurselor locale

Nimic nu este o tabula rasa. Când începem un proiect, lucrăm într-un context care ne oferă resurse, atât tangibile cât și intangibile.  Este imperativ să observăm și să inventariem tot ceea ce există deja într-un loc: mediul natural, rețele sociale și economice, materiale disponibile, cutume, obiceiuri și culturi locale, etc. Respectarea metabolismului natural și includerea legislației ecologice în proiectele noastre, va duce la crearea unor medii mult mai sănătoase și mai plăcute. Pentru a menține biodiversitatea, orașele noastre  ar trebui să permită conviețuirea cu cât mai multe specii. Utilizarea materialelor locale poate aduce beneficii sociale și economice, poate reduce emisiile și costurile pentru transport și poate sprijini industriile locale. Pentru a aduna informații despre împrejurimile noastre, ne putem uni cu experți din domenii precum biologie, geologie, geografie și sociologie. 

Reutilizarea a ceea ce este abandonat

Declinul industriei a produs un vast patrimoniu construit și din păcate, părăsit. Chiar dacă aceste clădiri au fost construite în scopuri foarte diverse, acestea sunt cel mai adesea surprinzător de flexibile și pot fi adaptate necesităților contemporane. Protejarea acestor structuri și inventarea unor noi modalități de a face posibilă locuirea lor, reprezintă o parte importantă a arhitecturii din prezent, iar demolarea acestor clădiri ar trebui să fie ultima noastră opțiune. Dacă le considerăm ca fiind resurse materiale și culturale care pot fi refolosite și transformate, putem extrage învățături pentru proiectarea unor noi clădiri care, încă de la bun început sunt menite să se adapteze.

Repararea a ceea ce este stricat

Cea mai sustenabilă clădire este cea care nu este demolată niciodată, deoarece materialele sale nu se transformă în deșeuri și nu se vor genera emisii adiționale în ridicarea unui înlocuitor. Este necesar să investim timp și resurse în reparații, astfel încât fiecare structură să poată atinge o durata maximă de viață, fără a mai fi construite altele noi. Întreținerea este un meșteșug în sine și trebuie considerată o parte integrantă a procesului de proiectare, care poate de asemenea genera caracteristici importante ale arhitecturii. Pe lângă proiectarea pentru durabilitate, anticiparea învechirii unei clădiri înseamnă și crearea unor proiecte care se pot transforma, dezvolta sau micșora.

Recuperarea materialelor

Atunci când este necesar să demolăm o clădire, trebuie să învățăm să îi folosim „resturile”.  Putem să recuperăm bucăți din ea, să le depozităm, să le protejăm, chiar să le reparăm, iar apoi într-un final, să le readucem pe piață. Refolosind materiale și componente pe care deja le avem, putem salva resurse și reduce formarea de deșeuri. Pentru a realiza acest lucru, trebuie să înțelegem că arhitectura este mai degrabă proiectarea proceselor decât al obiectelor în sine, fiind necesar să creăm clădiri  astfel încât acestea sa poată fi ușor dezasamblate, iar părțile să poată fi reutilizate sau reciclate. Acest lucru presupune evitarea materialelor compozite și a produselor care sunt foarte dificil de reciclat: lipirea unor elemente, spre exemplu, face ca în timp acestea să fie foarte greu de desprins, astfel mai degrabă se pot utiliza șuruburi, magneți – chiar și Velcro. Dacă ne gândim la orașele și clădirile noastre ca la niște mine care oferă resurse, am putea trece la o economie circulară prin care nu se creează pierderi sau deșeuri.

Revitalizarea meșteșugurilor

Pentru a reduce deșeurile și emisiile, trebuie să reconsiderăm nu doar ce construim, ci și modul în care construim. Într-o lume aflată în continuă digitalizare, trebuie să punem în valoare importanța socială a forței de muncă și a fabricării manuale. Privind dincolo de granițele modului obișnuit de construire, pot fi dezvoltate tehnici alternative de construcție, materiale sau noi tipologii. Iar uneori, o privire înapoi către istoria bogată a tehnicilor care fie au fost uitate, fie dinadins reprimate în numele „progresului”, poate oferi soluții ingenioase. Prin redescoperire, învățare, și adaptarea metodelor care au evoluat în timp, putem folosi ingenios resursele locale – atât materialele, cât și cunoștințele acumulate.

Descoperirea de noi materiale

Trebuie să găsim alternative la consumul de materiale care dăunează mediul înconjurător prin producerea de emisii, consumul de combustibili fosili și formarea deșeurilor. Am putea aborda în schimb proiectarea sustenabilă de tip „cradle-to-cradle”, folosind produse care sunt biodegradabile sau care se pot reîntoarce în alte cicluri de producție: componentele construcțiilor pot deveni ambalaje ori nutrienți agricoli, iar produsele industriale sau agricole derivate, pot fi folosite în construcții. Materialele regenerabile precum lemnul, bambusul sau cânepa pot fi valorificate chiar la o scară mult mai largă. Astfel, arhitecții ar trebui să colaboreze cu biologi, ecologiști sau chimiști pentru a dezvolta biomateriale realizate din fungi sau bacterii. De asemenea, instrumentele digitale ne pot ajuta într-o manieră eficientă să stabilim necesarul de materiale convenționale folosite deja în construcții, stabilind mult mai precis cantitățile exacte de beton, oțel sau lemn necesare într-o anumită structură. Iar prefabricarea  poate optimiza procesul de construcție și mai mult, întrucât pregătirea pe șantier a materialelor prin mixare sau tăiere, produce frecvent deșeuri.

Grija pentru comunitate

În ultimii ani am asistat la o mișcare socială aflată în creștere, vizând colectivitatea, împărțirea, schimbul și participarea. Ca urmare a crizei imobiliare globale, precum și a celei economice, o nouă generație a început să caute moduri alternative de trai bazate pe împărțire și schimb, aducând în discuție unele principii economice fundamentale. De ce să cumperi o mașină dacă poți să o împarți cu cineva? De ce să plătești cazarea la un hotel dacă poți face schimb de apartamente? Această schimbare a valorilor poate fi observată și în arhitectură. Inițiativele de masă ale cetățenilor, dezvoltă noi metode de coproprietate, coproducție și gestionare comună, iar conceptul de cooperativă trece printr-o renaștere. Având în vedere faptul că modelul tradițional de familie se află în declin, avem nevoie de noi modele de conviețuire. Pe măsură ce digitalizarea se dezvoltă și crește, avem nevoie de spații în care oamenii să se întâlnească, să socializeze și să experimenteze comunități mai largi. Aceste noi tipologii variază de la coabitare și conlucrare la grădinărit urban, spații publice și evenimente temporare care aduc oamenii împreună.

Împărtășirea cunoștințelor

Păstrarea unei planete locuibile și pentru generațiile viitoare, va necesita schimbări dramatice în modul în care construim și trăim. Însă adoptarea unui stil de viață mai responsabil va avea cu adevărat un impact, doar dacă va fi acceptat la o scară mult mai largă. Prin urmare, sensibilizarea și educația sunt elementele cheie atunci când vine vorba despre instituirea unor noi idei și obiceiuri. Cunoștințele științifice și experiențele celor mai bune practici, trebuie să fie ușor accesibile în mediul online pentru persoanele din domeniu, iar acele noi idei trebuie comunicate decidenților politici și publicului larg. Acest lucru ar putea fi realizat prin intermediul rețelelor interdisciplinare de cetățeni și experți care își reunesc cunoștințele și învățăturile dintr-o gamă largă de discipline. În plus, ar trebui să înființăm laboratoare pentru învățare colectivă și experimentală, unde oamenii să poată proba într-un mod practic și interactiv, metodele și materialele recent dezvoltate.

CREDITE

Curatori
Ilka Ruby, Anca Cioarec, Brîndușa Tudor 

Design expoziție
stardust architects*

Concept Grădină
Raluca Rusu and Alexandru Ciobotă 

Design grafic
Ștefan Lucuț

Video
Pataki Farkas

Fotografie
Bianca Azap și Dan Purice

Comunicare
Oltea Zambori și Ada Vlad

Programare website
Fruit Creative

Consultanță tehnică, producție și coordonare a montării sistemelor de expunere
Atelier Vast

Antreprenor peisagistică
Millegarden 

Print 
AZERO

Design hartă interactivă
Vlad Albu

Editare și traduceri texte
Giles Eldridge and Ramona Cociorvă

Contributori / Autori ai proiectelor selectate în expoziție
Leo van Broeck, Timișoara verde-albastră, Atelier Ad Hoc, GIC Cișmigiu, Andreea Pătroi, 51N4E, Lacaton & Vassal, Frederic Druot, Christophe Hutin, Sebastian Felix Ernst and Jonas Tratz / FAKT, Rainer Hehl and Something Fantastic / MAS Urban Design ETH Zurich, Creative Community residing in the Cotton Factory, Wolfhouse Productions, Calup, Nod Makerspace, F O R, Planeta Petrila, Asociația pentru patrimoniu activ – PACT, Loredana Gaiță & Miodrag Stoianov, Monumentum Association, Studio Govora and ARCHÉ Association, Locus Association, Harquitectes, Abruptarhitectura, Prodid, I’M UAU, baubüro insitu, Felix Heisel and Bisrat Kifle, Flores & Prats Arquitectes, Dirk Hebel, Felix Heisel / KIT Karlsruhe, Larix Studio, Pro Patrimonio Foundation, Studio Anna Heringer, Case design, Assemble, KraftMade, TERRApia, Grupul Rural, Idalene Rapp and Natascha Unger / weißensee kunsthochschule berlin, Paula van Brummelen / weißensee kunsthochschule berlin, Arhipera, La Col, Flussbad Berlin e.V., Xu Tiantian / DnA Design and Architecture, Atelier d’Architecture Autogérée, Republic of Architects, studioBASAR, Urboteca, Citizen and Resilience Bucharest – Master in Urban Design studio at the University of Sheffield, 2019-2020, Citizens and the City in Ecological Transition, School of Bunești, ARCHAEUS Foundation, We forge the iron at the manor!, raumlabor and Floating University e.V., Ralph Pasel / TU Berlin, Lacol Arquitectura Cooperativa

Organizatori
Ordinul Arhitecților din România – Filiala Teritorială Timiș, Primăria Municipiului Timișoara – Casa de Cultură a Municipiului Timișoara

Echipa de organizare / Echipa Beta 2020
Alexandra Maria Rigler, Alexandru Todirică, Alexandra Trofin, Dariana Pau, David Alexandru Dumitrescu, Dragoș Nistor, Emanuela Cristescu, Nicoleta Postolache, Romina Popescu

Voluntari
Băilă Cristina, Iagăr Bianca, Daoudi Fatima, Youssef Oussayeh, Goie Anamaria, Abrudan Denisa, Stan Sabrina, Rusen Alexandra, Pîtea Adelin. Husarciuc Ionuț, Mureșan Andreea, Ilașcu Paul, Csukas Balinț, Cîțu Daniela, Sperlea Anca, Micoroi Aurelia, Barbu Bogdan, Andra Dascălu, Dem Anastasia, Țîrlea Denisa, Nedelcu Loredana, Timuț Sergiu, Kis Petra, Cotoara Emanuel Andrei, Borcea Sanela, Adriana Nițu, Păcurar Andreea, Giurșa Cristina, Nistor Bianca, Secăreanu Andreea, Ștețco Tijana, Ilieș Antonia, Elisa Cotan, Naghiu Alexandru

Evenimente conexe expoziției, organizate în colaborare cu
Aethernativ, Abruptarhitectura, Art Encounters, Atelier d’Architecture Autogeree, Asociația Maria – Țibănești, AMAIS and Studio Mud, De-a Arhitectura, Heritage of Timișoara, Leo van Broeck, Studiobasar, Terrapia, UrbanEye

Finanțatori
Ordinul Arhitecților din România – Timbrul de Arhitectură, Administraţia Fondului Cultural Naţional, Primăria Municipiului Timișoara –  Casa de Cultură a Municipiului Timișoara

Cu sprijinul
Muzeul de Transport Public „Corneliu Miklosi“, RETIM Ecologic Service SA, Lipoplast, Romanian Design Week

Parteneri media
Agerpres, Epiteszforum, Igloo, IQads, Modernism, Radio Guerilla, Smark, Zeppelin 

.

Proiect cultural co-finanţat de Administraţia Fondului Cultural Naţional.

Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziţia Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitea beneficiarului finațării.

Newsletter