Este timpul ca arhitecții să își asume responsabilitatea pentru destinul planetei noastre și să identifice în totalitate impactul pe care munca lor îl are asupra mediului înconjurător. Industria construcțiilor consumă aproximativ jumătate din toate resursele extrase din pământ și este responsabilă pentru mai mult de o treime din consumul global de energie și emisii, exclusiv producția de ciment reprezintă 7% din emisiile de CO2. Reducerea acestor prejudicii ecologice necesită o abordare radicală a metodelor de a construi – pornind de la modul în care noi, arhitecții, abordăm procesul de proiectare.

Este necesar să construim? Ar trebui întotdeauna să considerăm „nu” ca fiind un răspuns posibil. Mai degrabă trebuie să ne raportăm la orașele noastre ca fiind mine de exploatare, de reutilizare, de conservare și transformare a ceea ce deja există, nu ca un loc cu nenumărate posibilități de demolare și realizare de noi construcții. Totodată, este cert că o populație care crește cu 2.6 oameni per secundă, generează o necesitate de a construi pentru mai mulți oameni, folosind mai puține resurse. Deja avem materiale care nu prezintă un pericol pentru mediul înconjurător – lemn, bambus, pământ. Acestea trebuie folosite mai conștient și mai des, iar în același timp trebuie să dezvoltăm alte materiale și metode noi, ecologice, care pot fi produse fără combustibili fosili, care produc zero emisii de CO2, sunt complet reciclabile și nu lasă în urma lor deșeuri pe întreaga durată de viață a unei clădiri. 

Trecerea de la paradigma din prezent a industriei construcțiilor hiper-eficiente și competitive către o abordare holistică nu va fi ușor de realizat. Odată cu acestea va fi necesar ca toate costurile pentru refacerea mediului natural deteriorat să fie suportate pe întreaga durată de viață a unui proiect, nu doar din timpul construcției. Pandemia este o dovadă clară a faptului că schimbarea radicală este posibilă, oferind speranță cu privire la criza ecologică cu care ne confruntăm: aceasta poate fi prevenită prin măsuri radicale – dacă alegem cu adevărat să acționăm, iar liderii noștri politici sunt dispuși să accepte sacrificiile necesare.Această expoziție prezintă zeci de proiecte – locale și internaționale – realizate de arhitecți care afirmă faptul că Enough is Enough.

Aceștia s-au săturat să aștepte soluții „top-down” și astfel, își găsesc modalități proprii prin care folosesc ceea ce au deja: De ce să folosim mai mult, când ceea ce avem deja este suficient? Lucrările lor evidențiază modalitățile prin care planeta noastră poate fi tratată cu respect și responsabilitate – față de mediu, față de economie, față de societate ca un întreg.

Citește întregul manifest aici.

Anca Cioarec a studiat arhitectura în cadrul Universității de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu” din București (UAUIM), Università degli Studi di Genova și Academie van Bouwkunst din Amsterdam. Este interesată de relația dintre arhitectură și arta contemporană, relație documentată prin teza de doctorat prin care a cercetat spații dedicate artei contemporane. În prezent, Anca este asistent în cadrul Universității de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu” din București.
În 2011, Anca Cioarec și Brîndușa Tudor pun bazele Stardust Architects, în căutarea de experiențe poetice în procesul de design, urmărind să încetinească utilizarea automată a obiectelor și spațiilor de zi cu zi, creând momente de liniște, prezență sau mirare. Interesele lor se concentrează pe chestionarea formelor actuale de educație de arhitectură și practică profesională, reformulând și testând abordări alternative prin ateliere cu studenți, concursuri și inițiative proprii.
Stardust Architects a obținut numeroase nominalizări și premii în cadrul anualelor și bienalelor de arhitectură din țară și au curatoriat ateliere pentru studenți precum BAUBAU – Bauhaus 100 București, alături de Goethe Institut și revista Zeppelin, investigând patrimoniul modernist, atelier construit cu o echipă interdisciplinară de tutori și studenți.

Stardust Architects

Brîndușa Tudor a studiat arhitectura în cadrul Universității de Arhitectură și Urbanism ”Ion Mincu” din București (UAUIM). Este interesată de arhitectura fără arhitecți, iar în prezent lucrează la teza sa de doctorat având ca subiect de cercetare neovernacularul urban din Bucureștiul postdecembrist. Între 2013 și 2019, Brîndușa a fost asistent în cadrul UAUIM.
După o serie de colaborări precum implicarea în proiectul Calup – o inițiativă bottom-up ce își propunea reactivarea spațiilor nefolosite prin scenarii temporare – Brîndușa Tudor și Anca Cioarec pun bazele Stardust Architects în 2011. Interesele lor se concentrează pe chestionarea formelor actuale de educație de arhitectură și practică profesională, testând și reformulând abordări alternative prin ateliere cu studenți, concursuri și inițiative proprii.
În 2017, în urma unui concurs național deschis, proiectul „Topophilia” propus de Stardust Architects a fost selectat pentru a reprezenta OAR în cadrul Congresului UIA de la Seul. „Topophilia” propunea o experiență imersivă în Parcul Natural Văcărești, în încercarea de a vorbi despre sufletul Bucureștiului prin proiecții panoramice, sunete și obiecte, chestionând absența intervenției umane și renaturalizarea ca formă de vindecare a locului. De asemenea, Stardust Architects a câștigat concursul pentru a proiecta „Mesteshukar ButiQ” – o întreprindere socială care își propune să revalorizeze meșteșugurile tradiționale rrome și construirea de punți de legătură între meșteșugari tradiționali și designeri contemporani.

Stardust Architects

Ilka Ruby este editor și curator din Berlin, a cărei activitatea gravitează în jurul arhitecturii și urbanismului. A studiat arhitectura la RWTH Aachen și la TU Viena. Alături de partenerul său, Andreas Ruby, Ilka a fondat textbild – un birou care se ocupă de comunicarea arhitecturii și Ruby Press – o editură care pune accent pe arhitectură, artă și alte practici culturale implicate în producția spațială.
Prin Ruby Press, Ilka a publicat cărți premiate precum „Reasons for Walling a House” (2012), „Building Brazil!” (2011), „City of God—Cidade de Deus!” (2013), „Architecture Reading Aid Ahmedabad” (2015), „Housing Cairo” (2016), „Skanderbeg Square, Tirana” (2018) și „Atlas of the Copenhagens” (2018). Pe lângă activitatea editorială intensă, Ilka a realizat o serie de proiecte curatoriale, cum ar fi instalația video „Endless Bauhaus” – parte a expoziției Modell Bauhaus de la Martin Gropius Bau din Berlin (2009), expoziția „Druot, Lacaton & Vassal – Tour Bois le Prêtre” pentru Muzeul de Arhitectură din Frankfurt (2012), „Treasures in Disguise” – Pavilionul reprezentând Muntenegru la Bienala de Arhitectură din Veneția (2014), „Never Demolish” pentru Festivalul de Arhitectură de la Copenhaga (2017) și expoziția itinerantă „Together! The New Architecture of the Collective”. De asemenea, Ilka a organizat o serie de simpozioane internaționale pe tema arhitecturii și a designului, inclusiv simpozionul despre locuințe accesibile „Min to Max” din 2011. Ilka Ruby a predat la Universitatea Cornell, Universitatea de Arte Berlin și la Școala de Arhitectură Peter Behrens din Düsseldorf.

Ruby Press

Newsletter